În copilărie, Dorie a fost respinsă de către mama ei, trimisă la un orfelinat unde era bătută în mod regulat de către directoarea orfelinatului, apoi a fost bătută de părinții adoptivi și i se spunea zilnic că este urâtă și antipatică.
Dorie nu a cunoscut dragostea până ce un grup de studenți au vizitat orfelinatul și i-au spus că Dumnezeu o iubește. Când ea acceptă acea dragoste, viața ei începe să se schimbe. Doris Van Stone îi poartă pe cititori prin anii grei ai copilăriei ei, spre anii extraordinari petrecuți ca misionară împreună cu soțul ei la tribul Dani din Noua Guinee. Am citit cu ochii înlăcrimați această poveste impresionantă a fetiței pe care n-a iubit-o nimeni devenind femeia pe care Dumnezeu a ales-o și a folosit-o. Din punct de vedere uman, copilăria lui Dorie, marcată de o cruzime incredibilă și o respingere totală ar fi trebuit să facă din ea un adult instabil din punct de vedere emoțional, înverșunat. Însă, Cristos, ca noul ei Salvator, a salvat-o și, puțin câte puțin a transformat-o într-un adult echilibrat. Am fost mișcată de modul în care Dorie a fost încurajată în mod miraculos de singura ei posesiune materială, un mic Nou Testament, în timpul singurătății ei îngrozitoare în lume. Ea a subliniat, a memorat și s-a agățat de promisiunile din el. Era singurul ei prieten. Însă s-a dovedit a fi suficient. Această istorisire arată cum o persoană poate lăsa o imagine de sine de o urâțenie totală nu doar pentru acceptarea și dragostea lui Dumnezeu, ci și pentru o slujire plină de succes a Lui. Este o imagine minunată a lui Cristos care înțelege, Îi păsă și ridică un copil neiubit, bătut și neglijat, apoi îl vindecă și previne în mod miraculos o cicatrice emoțională permanentă. Însă pentru mine cea mai frumoasă parte a vieții lui Dorie este faptul că acum își folosește acele experiențe din copilărie pentru a ajuta alți copii bătuți să treacă peste rănile lor, aducându-le aceeași speranță pe care a găsit-o și ea – Isus. - Evelyn Christenson
