Întrebarea pe care vreau s-o schițez în această carte este una din cele care mă tulbură adânc, ea mi se pare insolubilă în stadiul actual al cunoștințelor mele și îmbracă aspectut grav al unei ciudățenii istorice.
Poate fi formulată cât se poate de simptu: cum se face că dezvoltarea societății creștine și a Bisericii a dat naștere unei societăți, unei civilizații, unei culturi, în totala opoziție cu ceea ce citim în Biblie, cu ceea ce constituie textul indiscutabit al Torei, al profeților, al lui lisus și al lui Pavel în același timp? Am zis bine, în totala opoziție. Căci contradicția nu se manifestă doar într-un singur punct, ci în toate punctele. Așa încât, pe de o parte, creștinismul a fost acuzat de o muttime de greșeli, de crime și de minciuni, străine de spiritul textetor și al inspirației originare, iar, pe de altă parte, Revelația a fost modelată progresiv, reinterpretată în practică de zi cu zi a creștinătății și a Bisericii. Criticii n-au vrut să ia în considerare decât această practică, această realitate concretă, refuzând să se refere la adevărul Scripturitor. Or, nu este vorba doar de o deviere de la acesta, ci de o contradicție radicată, esențială, de o veritabilă subminare. - Jacques Ellul
