China harului

Lansând o viziune interdisciplinară (elemente de istoria culturii și a ideilor, religii comparate, sinologie, teologie comparată, literatura comparată), China harului va invita la o călătorie în profunzimea universului cultural chinez, în dimensiunea sa mitico-religioasă, privit prin ochii protagoniștilor contactului dintre lumea creștină europeană și cea chineză – misionarii ajunși în China din Siria în secolele VII-XIII, catolici franciscani și iezuiți în secolele XIII-XVIII, anglicani, ortodocși.
Citește tot rezumatul cărții China harului... Cartea oferă cititorilor români, pentru prima dată, o amplă panoramă istorică a impactului – adesea dramatic – dintre cele două lumi. E totodată povestea uneia dintre cele mai frumoase aventuri ale spiritului din istoria umanității: epopeea întâlnirii a două mari civilizații care au evoluat, câteva milenii, aprope independent una de alta. China monoteista, China virtuții, China harului Religia Ru și creștinismul Cartea pe care o propun este o lucrare originală, bazată pe teza mea de doctorat. E o lucrare interdisciplinară ce ține de istoria culturii și a ideilor, istoria religiilor și religia comparată, sinologie, literatura comparată etc. La un nivel ea poate fi citită ca o incursiune palpitantă în lumea chineză, privită prin ochii primilor protagoniști ai contactului dintre lumea creștină și cea chineză: misionarii ajunși în China mai întâi din Siria în secolele VII-XIII, apoi cei catolici franciscani și iezuiți în secolele XIII-XVIII, cei anglicani și ortodocși, până în prezent. Publicul roman are acces prima dată la o amplă panoramă istorică a impactului dintre cele două civilizații, care a fost adesea unul dramatic. Este totodată povestea uneia dintre cele mai frumoase aventuri ale spiritului din istoria lumii: este epopeea întâlnirii dintre două mari civilizații, care au evoluat de-a lungul mai multor milenii practic independent una de alta. Ea începe cu ipoteza unei prezențe în China a Apostolului Toma – misiune rămasă fără urmări deoarece persecuțiile și budismul șterg urma acelei prime încercări de evanghelizare. Mai târziu, călugării sirieni aduc în China „Religia Luminii” – un creștinism influențat de maniheism, pe care îl traduc în chineză prin termeni budiști și daoiști. Primele comunități creștine în China includ străini precum cei veniți din Sogdiană, care au lăsat monumente ca „stâlpul de la Luoyang” ridicat în anul 815 d.H. și descoperit în 2006. Din sec. VII datează prima mănăstire creștină, bizantină, în China: mănăstirea Da qin. Tot atunci se compun în chineză „Sutrele lui Iisus”. În secolul XVI Europa încă nu știa că imperiul chinez există și că e același cu Catay-ul din relatarea lui Marco Polo. Limba chineză era total necunoscută. Abia prin 1590 Matteo Ricci scrie primul dicționar chinez. Dintr-un străin barbar Ricci devine un respectat mandarin chinez și consilier al împăratului Chinei, primul străin ce pătrunde în Orașul Interzis. El e cel ce dă numele latinesc al lui Confucius și traduce primele cărți confucianiste în latină, fiind recunoscut ca „Părintele sinologiei”. Alt misionar, Martino Martini, numit și „Mandarinul celest”, publică în Europa prima istorie a Chinei de la originile sale. Ambii afirmă monoteismul religiei chineze arhaice și prezintă China ca o teocrație – perspective despre care se vorbește prima oară în spațiul cultural românesc. Povestea inorogului chinez, tâlcuit de Martini ca profeție despre Hristos, e una din cele mai frumoase pagini din Analele Primăverii și Toamnei și în același timp un exemplu de contextualizare și lectura interculturală și intertextuală menit a facilită dialogul dintre două universuri aflate la o incomensurabilă distanță culturală și lingvistică. Europa și China reprezintă una față de altă maximă alteritate civilizațională posibilă pe planeta noastră. Or, efortul primilor sinologi de a acoperi această prăpastie lingvistică, culturală și religioasă e cu atât mai spectaculos cu cât ei s-au lovit de opacitatea receptării în epocă a acestei alterități – care în unele privințe încă persistă și azi. E descrisă faimoasa Controversă a Riturilor chineze, una din cauzele desființării ordinului iezuit. Câtă lume știe la noi că a existat un împărat chinez numit „Constantin cel Mare al Chinei”? Citește mai puțin...