Mircea Sântimbreanu (1926-1999), profesor, publicist, scenarist și producător de film, s-a remarcat ca scriitor de literatură pentru copii.
Prezentate pe un ton serios sau parodic, schițele sunt înviorate de dialogul alert, de spontaneitatea replicilor, de comicul rezultat din contradicțiile existente între intențiile micilor eroi și șansele lor, limitate, de realizare.
Darul observației psihologice, limbajul plastic sau metaforic, capacitatea de înțelegere a specificului vârstei reliefează o vădită vocație de povestitor. Deși intenția educativă a acestor scrieri e în afara discuției, fiind exprimată adesea explicit ("il consider pe scriitor un profesor cu catedra republicană"), ea este foarte departe de registrul moralizator. În fond, Sântimbreanu aduce un vibrant elogiu copilăriei, acel "teritoriu vrăjit de care nu ne lăsăm deposedați până la ultima suflare". - Ilie Radu-Nandra
- Trebuie neapărat să visez un cal! O iapă, un mânz, musai, ce-o fi, cum o fi, murg, sur, rotat, maro, potcovit sau nu, cal să fie. Caii îmi poartă noroc, de câte ori i-am visat am reușit, am dat lovitura! Dar de ce oi fi visând eu atât de greu cai? Ce naiba îmi vin așa de rar, de ce se lasă atât de greu? Visez câini, rate, elefanți, oi, bibilici, tot felul de drăcovenii, numai cai nu. De la Anul Nou încoace dac-am visat trei cai. Buni și ăștia, au fost cu bafta, de ce să nu recunosc: la geometrie am împușcat un șase, la naturale când să mă asculte a sunat de ieșire, la istorie m-a amânat pentru data viitoare, adică pentru mâine. Așadar, mâine mă asculta, musai să visez la noapte un cal, unul mare, alb, dacă se poate, sau cum o fi, murg, sur, rotat, maro...
