Ceva scris

Roman câștigător al Premiului European pentru Literatură și finalist al Premiului Stregă 2012. Roman, eseu, bildungsroman sado-maso, tratat erotico-filozofic și satira socială, Ceva scris este o carte ce refuză conștient încadrarea, „un animal sălbatic” prin limbaj și vitalitate, povestea aproape adevărată a unei întâlniri imposibile cu regiszorul Pier Paolo Pasolini.
Citește tot rezumatul cărții Ceva scris... Fragment din cartea "Ceva scris", de Emanuele Trevi "Sunt foarte rare întâlnirile care lasă o urmă, cum se spune. Vorbesc despre un semn de neșters - mai degrabă o cicatrice, sau chiar o amputare, decât o colecție de amintiri. Majoritatea oamenilor pe care îi întâlnim, e trist s-o spun, nu stârnesc în noi nicio reacție profundă, cu atât mai puțin o schimbare, fie ea cât de mică. Am fi aceiași dacă nu i-am fi cunoscut. Dar această regulă deprimantă face ca excepția să fie și mai periculoasă. Există indivizi care joacă în viața semenilor lor un rol pe care n-aș putea să-l definesc mai bine decât prin termenul catastrofal. Pe când reflectăm asupra devoțiunii Laurei față de P.P.P., fiind martor la manifestările ei deconcertante și turbulente, îmi venea deseori să mă gândesc la el, la P.P.P., așa cum te-ai gândi la un uragan, contemplând copacii smulși din rădăcini, acoperișurile luate pe sus, digurile distruse pe care le lasă în urmă. Cunoașterea indirectă (a unei persoane prin alta) este fără îndoială sursă a tot felul de erori, dar poate stimula mușchiul intuiției. P.P.P. era cauza acelui stupefiant și zgomotos efect pe care-l aveam în fața ochilor? După cum spune Cioran, violența interioară este contagioasă. Asta înseamnă că indivizi excepționali, prinși în experimente complexe și laborioase cu ei înșiși - și riscante, pe deasupra -. ajung, fără să fie măcar vinovați de asta, să-i târască în iureșul lor primejdios pe cei care le sunt aproape. Și lucrul cel mai trist este că acești indivizi nu doar că nu sunt direct responsabili de haosul pe care-l declanșează în viețile celorlalți, dar, de cele mai multe ori, nici măcar nu-și dau seama de el. Nu au timp; ei trebuie să-și continue drumul - oriunde i-ar purta acesta. De bună-credință, probabil consideră că semenii lor sunt înzestrați cu un caracter destul de asemănător cu al lor și, prin urmare, sunt în stare să-și poarte de grijă și nu sunt în pericol să dezvolte dependente nocive. Cauza ignoră Efectul - (...)." Citește mai puțin...