Eddy Merckx. Canibalul

De neoprit și de neînvins. Adevărul din spatele enigmei Canibalului   Considerat a fi cel mai mare ciclist al tuturor timpurilor și unul dintre cei mai mari sportivi din istorie, Eddy Merckx are un palmares neegalat: 525 de victorii, dintre care 5 trofee Tour de France, 5 titluri Giro d’Italia, un trofeu Vuela a Espana, 3 Campionate Mondiale și nenumărate Clasice și victorii pe velodrom.
Citește tot rezumatul cărții Eddy Merckx. Canibalul...   A dominat fără milă lumea sportului, a pus capăt unor cariere promițătoare și a revoluționat ciclismul. A fost de neoprit și de neînvins. Motiv pentru care a și fost poreclit Canibalul. În această biografie, Daniel Friebe dezvăluie adevărul din spatele enigmei Merckx, dorința sa nepotolită pentru victorie și frică teribilă de înfrângere.   Daniel Friebe este unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști de ciclism din Marea Britanie. A fost acreditat la zece ediții ale Turului Franței și a scris despre toate cursele internaționale majore. Timp de cinci ani a fost Features Editor la revista Procycling, după care a fost numit European Editor la aceeași publicație, poziție pe care o ocupă și astăzi.   În 2008, Daniel a colaborat cu Mark Cavendish la scrierea bestsellerului Boy Racer și este, de asemenea, autorul volumului Mountain High: Europe’s 50 Greatest Cycle Climbs. Daniel a scris despre ciclism, fotbal, golf, cricket și tenis pentru publicații precum Daily Telegraph, Sunday Telegraph, FourFourTwo, Spin Cricket Monthly și Outdoor Fitness.  Incredibilă - Mark Cavendish Extraordinară. - The Times Nu poate fi depășită. - Cycling Weekly Excelență... plină de mărturii, confesiuni, intrigi. - Word Magazine Fragment din cartea "Eddy Merckx. Canibalul" de Daniel Friebe: "- De obicei, după participarea la Six-Days pe parcursul iernii, cicliștii își luau o săptămână sau zece zile de tranziție, pentru a se obișnui din nou cu bicicleta de șosea. Nu și Eddy. A doua zi după sosire, Eddy era cu noi afară la ora opt dimineața, spune Zilioli. Fiind unul dintre alpiniști, eram obișnuit să mă testez întotdeauna pe ascensiuni. Așa că în dimineața aceea mi-am spus că dacă e să-l întrec vreodată pe Eddy, acum e momentul. Am accelerat și ce crezi?... Eddy trece ca un glonț pe lângă mine și ne lasă pe toți în urmă.  Dar fiind unul dintre cei mai apropiați și receptivi prieteni ai lui Merckx, Zilioli realizează rapid ca o neliniște îl frământă, dacă nu chiar îl chinuie pe acesta.  - Era îngrijorat, confirmă italianul. Accidentul îi lăsase cicatrici fizice și psihice. Nu ar trebui să subestimezi niciodată șocul de a vedea cum moare un om în fața ta, mai ales dacă e persoana care îți conduce ciclomotorul... În plus, Savona încă îl preocupă. A avut câteva zile negre după toate cele întâmplate.  Într-un fel, Zilioli era dovada vie a ceea ce zăcea pe fundul prăpastiei deasupra căreia se legăna acum Merckx. Cariera lui fusese sabotată nu de o slăbiciune fizică, ci de una psihică. Oamenii speculau încontinuu câte alte Tururi și Giro-uri va câștiga Merckx, câte recorduri va depăși, dar numai rutierii, cei care priveau în jos de pe marginea propriilor prăpăstii, știau cât de instabili erau pașii lor și ce fel de aterizare îi aștepta.  Nimeni nu percepea amețeala asta mai clar decât Italo Zilioli.  - Eddy era sensibil, la fel ca mine, spune el, dar diferența e ca capabil să își exprime emoțiile sau să le transforme în ceva pozitiv. Eu le țineam în mine, ceea ce nu e bine. Când faci până la urmă îți afectează capul, sau ficatul, sau somnul... Când eram sub presiune obișnuiam să am tot timpul coșmaruri. Au încetat când m-am retras. Era din cauză că nu puteam face presiunii. De îndată ce mi se cerea ceva, începea să mă ia răul. Mi-ar fi plăcut să fiu altfel, mai relaxat, mai instinctiv. Eddy avea și el aceleași griji, aceleași coșmaruri, dar părea să folosească toată acea sensibilitate ca energizant." Citește mai puțin...