Decorticarea modului în care Iranul a parcurs traseul de la stat periferic, cu aspirații revoluționare, la un stat cu ambiții regionale și globale, precum și maniera în care interferează elementul politic, religios și cultural permit înțelegerea deciziei Iranului de a stopa sau relua programul nuclear și de a imagina viitorul acestui stat, care a răsturnat ordinea internațională prin revoluția sa și care nu ezită să recurgă la demersuri atitudinale ce transgresează logica și regulile diplomatice.
Astfel, lucrarea furnizează instrumentarul necesar cuantificării randamentului diplomatic al unui stat prin creionarea unui profil aparte de negociere, subliniindu-se faptul că, în această ecuație, diplomația reprezintă un bun material ce merită gestionat cu agilitate într-o lume a competiției acerbe pentru reușită. Așadar, sub impactul recrudescenței riscurilor neconvenționale și al exacerbării crizelor de la nivel global, Iranul pare a fi fost obligat să-și regândească strategiile de prezervare a intereselor și să mizeze pe o viziune inteligentă, în centrul căreia este plasată negocierea ca unic resort ce deține pârghiile necesare accesului la masa cancelariilor occidentale. În această grilă de conceptualizare și interpretare a ideologiei revoluționare de tip Islamic, lucrarea accentuează faptul că diplomația reprezintă, pentru Teheran, un instrument soft, necesar funcțiodării eficiente a unui stat adaptat la dinamica mileniului III. - prof.univ.dr. Teodor Meleșcanu
