Extinderea și globalizarea societății actuale imprimă o nevoie crescândă a societăților care desfășoară activități economice de a se adapta acestui mediu dinamic economic și social. Ca mijloc de punere în valoare a strategiei de specializare, de integrare verticală sau diversificare, inter alia, a mijloacelor de producție, a capitalului, fuziunile se află în centrul politicii industriale și tehnologice.
Mai presus decât alte scopuri, fuziunile constituie un vehicul prin care se ating obiectivele de dezvoltare a societăților. Punerea în practică a acestui mecanism complex implică, în principal, consecințe de natură economică și juridică. Structurată pe șapte capitole, Fuziunea societăților în dreptul roman și european abordează succesiv: aspecte esențiale privind modificarea societăților, prin prisma condițiilor generale și a efectelor acestei instituții juridice (Capitolul I); problematica fuziunii, din perspectiva noțiunii și a formelor pe care le cunoaște această operațiune (Capitolul II); condițiile legale ale realizării fuziunii (Capitolul III); efectele fuziunii în raporturile dintre societățile participante, dar și față de asociați (Capitolul al IV-lea); nulitatea fuziunii, atât din perspectiva teoretică, cât și din perspectiva practică (Capitolul al V-lea); reglementarea fuziunii transfrontaliere în Uniunea Europeană (Capitolul al VI-lea); controlul fuziunii societăților potrivit dimensiunii europene, respectiv interne (Capitolul al VII-lea). Ne-am dori ca această lucrare să constituie un punct de pornire pentru cercetări viitoare în domeniile conexe ale dreptului financiar și fiscal și ale dreptului proprietății intelectuale, iar ideea de a susține, în România, un proces amplu de rafinare a cadrului legislativ în această materie (idee justificată pe parcursul prezentului studiu cu concluzii concrete de modificare a acestuia) să fie împărtășită sau măcar auzită, analizată și dezbătută în sfera profesioniștilor interesați de acest domeniu.
