Această lucrare pune în evidență mizele și rolul metaforei în comunicarea cunoștințelor, deschizând o perspectivă teoretică nouă asupra punerii în cuvinte și instituirii lumii simbolice ale științei.
Avem în față o carte care, pe de o parte, conceptualizează fenomenul „medierii metaforice” aflat în centrul dispozitivelor comprehensive ale cercetării științifice – modele, ipoteze, cadre de inteligibilitate etc. – și, pe de altă parte, propune în epistemologia socială teoria înțelegerii și descrierii problemelor de comunicare prin identificarea și analiza tipologiilor metaforice.
