Cum era de așteptat, în contextul atât de neobișnuit al publicării acestei opere, ediția princeps a romanului Lunatecii (1964) a fost primită cu o adâncă emoție. Își pornea atunci drumul către public o carte la fel de neobișnuită - sau, mai curând, de nepotrivită cu lumea în care apărea, dar fascinanta tocmai prin acest fapt inedit.
Literatura română se îmbogățea astfel cu un roman „din timpul său afară", care, fără a fi fost gândit intenționat drept unul de reconstituire istorică, își plasă acțiunea, mentalitățile, moravurile, sensibilitatea într-o epocă revolută, scris fiind din perspectiva unui trăitor al anilor '20, în niciun fel revizuită, parcă, prin parcurgerea deceniilor scurse de atunci - o curiozitate literară fără precedent, care a suscitat din primele momente interesul, asemenea unei lumi de minerale, insecte și fibre vegetale, încremenite în timp în limpezimea aurie a pietrei de chihlimbar. - Ileana Ioniță-Iancu
