Momentele în care realizezi că ai pierdut totul dor până în măduva oaselor. Te simți de parcă cineva îți deșiră fularul vieții: neajutorat, pierdut, singur. Optsprezece ani este vârsta la care tinerii aspiră spre culmi înalte și vor să le cucerească.
Lui Lisbeth cifrele îi pun în cumpănă viața, universul ei ajungând să se rezume la ”înainte” și ”după” accident. Lunile au trecut, iar fata tot nu înțelege ce rol joacă umbra pe care a zărit-o la locul în care tot ce a cunoscut vreodată s-a transformat în necunoscut. Ce a împins-o afară din mașină? Este imposibil să fi fost doar instinctele ei de supraviețuire, își repetă ea iar și iar. Dar oamenii nu știu că umbrele au propria lor lume. Lisbeth va afla curând că nu a fost înconjurată numai de dragostea familiei. Va învăța că iubirea poate trece hotare nebănuite, însă, ca la orice graniță, va trebui să plătească cumva. Oare va putea să pășească dincolo? Fragment din cartea "Umbrele luminii" de Anastasia G. Sandu: "Mă trezesc imediat. Mă ridic, îmi înlănțui mâinile în jurul picioarelor și las lacrimile să curgă. Mă deconectez de restul lumii, punându-mi capul pe genunchi, formând astfel o barieră între mine și real. Sunt doar eu cu mine și nimic altceva. Visul acela a fost asemenea unui cuțit care răscolește o rană încă nevindecată. Știu că a fost doar un vis, dar poate dacă făceam ceva, dacă reușeam să deschid acea ușă, dacă îl scoteam de acolo... Poate mă simțeam mai împăcată cu mine însămi. Dar nu am făcut nimic, așa că nu am de unde să știu. Poate sfârșeam la fel: plângând. Oricum, chipul lui mi-a readus numeroase amintiri aproape uitate. Am revăzut concertele la care mă ducea când eram mică în fiecare an, purtându-mă pe umeri pentru a mă putea bucura de o perspectivă mai bună a scenei și a artiștilor. Am vizualizat clipele în care mă învața să merg cu bicicleta sau acelea în care duceam o luptă aprigă pentru ultima bucată de prăjitură. Lucruri banale pentru unii, dar pentru mine, adevărate comori. Oamenii ar trebui să învețe să aprecieze fiecare moment al vieții, deoarece unele ocazii se ivesc doar o singură dată și, fără să ne dăm seama, putem pierde trenul care ne duce la ele. Ei trebuie să conștientizeze că nu rămânem decât cu aceste trăiri, că viața însăși este o înșiruire de clipe frumoase. Că după ce nu mai suntem, cei dragi nu rămân decât cu acele amintiri. Se hrănesc cu ele și îi ajută să treacă peste toate greutățile. Nu contează ce statut social ai avut sau dacă existența ta a fost una lipsită de culoare. În fond, viața nu se măsoară în câți bani ai dacă îi înlături pe cei apropiați ție, ci în câte persoane își vor aminti de tine atunci când vei pieri. Aud bine-cunoscutul cântec produs de Domnul Tentacule și îmi salt capul speriată. O jucărie normală nu începe să cânte de una singură. Și văd că nu a început să cânte singură. Îl văd pe cel care a declanșat acel zgomot pe care acum nu îl mai bag în seamă. Mă privește la fel de uimit așa cum îl privesc și eu. Nu realizez care dintre noi e mai afectat de prezența celuilalt. Nu pare a fi vreun hoț. De fapt, cred că dacă era unul, se străduia măcar să își acopere chipul său să fie mai discret. Nu, nu este un hoț. Simt o stare de siguranță în preajma sa. De familiaritate... Ca și cum l-aș cunoaște de când lumea. Și îmi dau seama. Vizualizez toate momentele în care am simțit că cineva este lângă mine, deși nu puteam să zăresc pe nimeni. Îmi amintesc de poza de pe noptieră... De accident. De umbra pe care am observat-o înainte să leșin."
Umbrele luminii
- Autor: Anastasia G. Sandu
- An apariție: 2019 (vezi top cărți)
- Editura: LIBRIS EDITORIAL
- Nr. pagini: 396
- Categorie: Literatura Romana
