Darul de Crăciun. File de iubire din Comedia contemporană - Te rog, Michael, - am auzit vocea domoală a Ritei - să nu povestești nimic fiicei tale; m-aș simți stinghera în fața ei. Și nici nu-i dă de înțeles vreodată că între noi ar fi existat vreo relație.
Sunt întâmplări mult prea intime, poleite cu aur, uneori cu pulbere de diaman, care, odată divulgate, ajunse la auzul altora, coclesc și devin toxice. Ne priveam cu atâta seninătate, c-aș fi rămas așa, nemișcat, o veșnicie - doar să mă oglindesc în ochii aceia adânci și negri, ca fântâna de la poarta casei mele din Sânzieni, pe lângă care se strecurase prima dată în curtea mea Olguța, apoi... restul a fost viața. (fragment din romanul Darul de Crăciun)
