Antifragil.Ce avem de câștigat de pe urma dezordinii După ce a demonstrat în Lebăda Neagră ca impredictibilul și foarte puțin probabilul se află la bază aproape oricărui fenomen, Nassim Nicholas Taleb arată în Antifragil de ce orașele-stat sunt mai bune decât statele-națiune, de ce datoriile sunt întotdeauna nocive, de ce guvernele fac rău ori de câte ori impun politici protecționiste și în ce fel prăbușirea fiecărui avion constituie un câștig pentru siguranța zborurilor.
Expert în domeniul riscului și probabilităților în economie, autorul demonstrează că, așa cum organismul uman are de câștigat de pe urma stresului și tensiunii la care este supus ocazional, tot astfel majoritatea lucrurilor au beneficii de pe urma dezordinii, volatilității, haosului și factorilor de stres. Experiența arată că improbabilul, imprevizibilul și nesiguranța nu sunt atât de periculoase pe cât se crede, ci că se dovedesc utile, dezirabile și chiar necesare — pentru că îmbunătățesc și întăresc orice sistem, organic sau anorganic. Mobilizând exemple din finanțe, politică, ecologie, medicină, arhitectura și educație, Taleb execută un tur de forță prin toate domeniile vieții umane (și nu numai) pentru a identifica și analiza componentele care întăresc sistemele, făcându-le antifragile. Spre deosebire de rezistență și robustețe, antifragilul nu numai că rezistă la șocuri, ci trage învățăminte de la acestea și se îmbunătățește de pe urma lor. Tocmai de aceea cunoașterea prin încercări și greșeli va fi întotdeauna superioară cunoașterii academice, „de laborator“, iar organismele călite în focul provocărilor vor fi mai puternice decât acelea dezvoltate sub un „clopot de sticlă“. Antifragil este un îndreptar pentru a trăi într-o lume pe care nu o înțelegem, dominată de Lebedele Negre și de obsesia umană pentru predictibil și siguranța. Erudit, spiritual și îndrăzneț, mesajul lui Taleb este unul revoluționar: numai antifragilul va supraviețui. Nassim Nicholas Taleb, om de afaceri, eseist și cercetător, este unul dintre cei mai îndrăzneți și mai excentrici gânditori contemporani, pledând pentru acceptarea și asumarea incertitudinii în toate domeniile vieții. Devenit filosof din agent de bursă și analist al riscului, Taleb își petrece o mare parte din timp studiind în izolare sau meditând asupra ideilor sale în cafenele din întreaga lume. Bun cunoscător al limbilor care au circulat în zona Levantului (greacă, latină, arabă), vorbitor de engleză, franceză, italiana, spaniola și pasionat de filologia clasică, Taleb scrie într-un stil flamboaiant, ironic, pestriț, combinând anecdota cu demonstrațiile matematice și pamfletul acid cu meditația filosofică. Scrierile sale au fost traduse în peste 30 de limbi, iar numele îi este asociat în mediile de afaceri din întreaga lume cu noțiunile de Lebada Neagră și antifragilitate. În prezent este Profesor Emerit de Ingineria Riscului la Institutul Politehnic al Universității New York, însă evită onorurile și constrângerile academice, fiind convins de faptul că acestea ucid spiritul viu al cunoașterii autentice. Nassim Nicholas Taleb și-a dedicat viața studierii incertitudinii și probabilitații, construind trei cariere în jurul acestui interes: om de afaceri, eseist pe teme filosofice și cercetător academic. Este Profesor Emerit de Ingineria Riscului la Institutul Politehnic al Universității New York, dar își petrece cea mai mare parte din timp studiind (în condiții de izolare strictă) ori cutreierând ca flaneur prin întreaga lume. A predat în universități de prestigiu (Sorbona, Oxford, London Business School) și a lucrat pentru instituții precum Fondul Monetar Internațional, Forumul Economic Mondial de la Davos, dar și pentru unele dintre cele mai mari bănci din lume. Cărțile sale au fost publicate în peste 30 de limbi. Activitatea în lumea finanțelor i-a adus experiența și detașarea necesare pentru a aborda fenomenul predicțiilor economice (și nu numai) cu maximă precauție. Convins că tot ceea ce este viu e guvernat de aleatoriu, Taleb considera ca instituțiile umane (administrațiile centrale și locale, sistemele educationale și sanitare etc.) trebuie să accepte întâmplarea, eroarea, norocul, riscul, opacitatea ca fiind condiții naturale, deci perfect acceptabile, pentru orice tip de discurs și de conduită. El urmărește antifragilitatea în politică, economie, educație, medicină, inginerie, matematică și în multe alte domenii, combinând datele oferite de științe cu înțelepciunea populară, dar și cu reflecțiile filosofice și artistice din culturile mediteraneene. Taleb crede că ceremonialismul corupe cunoașterea, transformând-o într-un sport cu spectatori, așa încât a încetat să mai accepte premii, diplome onorifice și distincții academice. Fragment din volumul "Antifragil" de Nassim Nicholas Taleb: "Dacă antifragilitatea este aceea care trezește, intensifică și supracompensează factorii de stres și daunele, atunci unul dintre cele mai antifragile lucruri pe care le vei găsi în afara vieții economice este un anumit tip de iubire (sau ura) refractară, care pare să reacționeze disproporționat și să supracompenseze impedimente ca distanță, incompatibilitățile familiale și orice tentativă conștientă de a o ucide. Literatura este plină de personaje prinse într-o formă de pasiune antifragilă, aparent împotriva voinței lor. În lungul roman al lui Proust În căutarea timpului pierdut, Swann, un evreu comerciant de artă și un om sofisticat din punct de vedere social, se îndrăgostește de Odette, o femeie ușoară, un fel de femeie „întreținută", pe jumătate - sau poate doar pe sfert - prostituată. Ea îl tratează foarte urât. Însă comportamentul ei evaziv îi alimentează lui Swann obsesia, determinându-l să se înjosească pentru răsplata unui dram de timp petrecut în plus cu ea. Se arată fățiș disperat, o urmărește la întâlnirile cu ceilalți bărbați, ascunzându-se cu nerușinare pe scări, ceea ce bineînțeles că o face pe ea să îl trateze și mai urât. Se presupune că povestea reprezintă o transpunere în ficțiune a aventurii lui Proust cu propriul șofer. Ori să luăm romanul semi-autobiografic O dragoste, al lui Dino Buzzati, istorisirea unui bărbat milanez între două vârste care se îndrăgostește - întâmplător, desigur - de o dansatoare de la Scala care este și prostituată. Bineînțeles că ea se poartă foarte urât cu el, îl exploatează, se folosește de el, îl stoarce de bani; iar el, cu cât este tratat mai rău, cu atât se expune mai mult la aceste abuzuri pentru a-și satisface setea antifragilă de a petrece câteva clipe cu ea. Însă aici avem o oarecare formă de final fericit: din biografia lui, știm că Buzzați a sfârșit căsătorindu-se, la șaizeci de ani, cu o tânără de douăzeci și cinci de ani, Almerina, fosta dansatoare, din câte se pare chiar personajul poveștii amintite; când a murit, la scurtă vreme după eveniment, Almerina s-a îngrijit de moștenirea lui literară. Chiar și atunci când autori ca Lucrețiu (cel cu muntele înalt, pomenit mai devreme în acest capitol) tuna împotriva dependenței, încătușării și alienării aduse de iubire, tratând-o ca pe o boală (prevenibilă), ei sfârșesc mințindu-ne pe noi sau pe ei înșiși. Probabil este o legendă, dar se poate că Lucrețiu adversarul idilelor, să fi fost implicat într-o incontrolabilă - antifragilă - pasiune."
Antifragil
- Autor: Nassim Nicholas Taleb
- An apariție: 2019 (vezi top cărți)
- Editura: CURTEA VECHE
- Nr. pagini: 560
- Categorie: Filosofie Universala
