Elogiu ticăloșiei: povestiri Sub dictatură, omul, ca să nu-și piardă spiritul, era obligat să ridice cărări spre alt om; astăzi, dimpotrivă, ca omul să-și simtă spiritul liber, musai să-i distrugă pe ceilalți, înjurându-i, disprețuindu-i.
Acesta-i sistemul! Noi l-am adoptat în alai nebun. Alegem, așadar, călăuză și purtător de drapel pe potrivă. Președintele suntem noi. Pentru a-și apropia elitele trădătoare, nătangului sas i s-a scris un scenariu după manualul bunului colonizator: smulge-le rădăcinile, ucide-le credințele, tradițiile, obiceiurile, fă-i să le fie rușine de cine sunt, declanșează războiul româno-român, propaga ura, țintește un dușman, ciuma roșie, până la aneantizare, subordonează justiția, servicile secrete, șterge podelele cu normale morale, momește-i pe cei având rădăcinile smulse cu puterea de tip fanariot, aceea de a stăpâni în temeiul obârșiei.
