Check in: Timișoara (Romanian-English Version) este o colecție de poze-povestiri scurte inspirate de Timișoara, o colecție bilingvă, de texte scrise în limba română și în limba engleză. “Nu trebuie să călătorești în vreo destinație exotică pentru a vedea cele mai frumoase răsărituri.
Le poți găsi chiar la câțiva metri de patul tău. Nu ai nevoie de nimic spectaculos sau cel puțin nu spectaculosul în forma acceptată astăzi pentru a fi fericit și a cuprinde mai bine lumea în care cineva, cândva, a decis să vii aici, pe Pământ. Textele de mai jos sunt diferite. Au în centru un detaliu din fotografie, un gest sau o poveste adevărată din spatele imaginii, un gând, o emoție, o amintire provocată de „ceva-ul” acelui moment. Vouă ar putea să vă aducă altceva. Nici măcar nu contează asta, atâta timp cât da, vă oferă ceva în schimb. - Marina Râșnoveanu, Autor Cartea Marinei este simplă, este sinceră, este suflet deschis. Este modul în care a ales să facă un compliment Timișoarei, orașul care vorbește despre o amintire, despre iubire, despre pierdere și renaștere, orașul care, până la urmă, ne oferă la fiecare pas o lecție. Iau cu mine din cartea Marinei: o glastră de flori te dezvăță de tristețe și te învață fericirea. Pentru cititori, cred că este un bun prilej de a se opri o clipă din fuga vieții pentru a spune: Sunt Aici. Exist. Văd și Simt. Trăiesc. - Iozefină Nicoleta Tudor, Jurnalist Check în: Timișoara, a Romanian-English book, is a collection of photos and short stories inspired by Timișoara. You don’t have to travel to exotic destinations just to see the most beautiful sunsets. You can find them just few meters away from your bed. There are signs everywhere. On the road, in the sky, on your mind. Just release them! Therefore, here is what I have seen with my eyes and heart in this city that, at some point, meant my salvation. The texts below are different. They have in centre a detail of the photo, a gesture, a true or an invented story, a feeling or just a memory. For you, it might bring up something else. It doesn’t matter, as long as it does give you something in return. - Marina Râșnoveanu, Author Marina’s book is simple, honest, is more like an “open minded soul”. It’s the way she has chosen to compliment Timișoara, the city which talks about a memory, about love, about losing and revival, the city that, at every turn, offers us a lesson. From Marina’s book, I take with me a sentence: A vase of flowers can unlearn you from sadness and can teach you happiness. For readers, I think this book is a good reason to stop for a while from this hustle and bustle and to say: “I am Here. I exist. I see and feel. I am alive. - Iozefina Nicoleta Tudor, Journalist Fragment din volumul "Check în: Timișoara" de Marina Râșnoveanu: În mine se vorbește și azi despre tine Trăim amândoi pe Pământ. Am ales amândoi aceeași țară. Vorbim amândoi aceeași limbă. Teoretic. Pentru că, în practică, facem parte din lumi distincte, avem visuri total opuse și mergem alături de oameni atât de diferiți. Aparent. Pentru că, în profunzime, sufletul tău este la fel ca sufletul meu și ochii tăi zâmbesc când întâlnesc ochii mei. Subiectiv. Pentru ca obiectiv, eu nu mă pot obișnui cu lumea ta, iar tu nu te poți adapta în lumea mea. Oficial. Pentru că neoficial, când rămânem amândoi singuri, pe o străduță îngustă din Centrul Vechi, știm că „în mine se vorbește și azi despre tine” și ne-am dori ca undeva, cândva, să existe o lume în care singurul lucru care să conteze să fie că sufletul meu e la fel ca sufletul tău și ochii mei zâmbesc când întâlnesc ochii tăi. În me, there are still words about you We both live on Earth. We both chose the same country. We both talk the same language. Theoretically. Because în practice we belong to two distinct worlds, we have completely opposite dreams and we walk besides too different people. Apparently. Because on a deeper level, your soul is the same as my soul and your eyes smile when they meet my eyes. Subjectively. Because objectively, I can’t get used to your world and you can’t adapt to mine. On the record. Because off the record, when we stand alone, on a narrow street from the Old Town, we both know that “In me, there are still words about you” and we would both want that somewhere, sometime, existed a world in which the only thing that mattered would be that my soul is the same as your soul and that my eyes smile when they meet your eyes."
