Imperiul sclavilor

Viața tânărului Alksandras se schimbă în ziua în care casa îi este asaltată de necunoscuți înarmați. Toți membrii familiei sunt răpiți și ajung să fie vânduți, separat, mai multor Proprietari.
Citește tot rezumatul cărții Imperiul sclavilor... Destinul lui Alksandras ajunge în mâinile mojicului Wilbert Woodruff, care deține sute de alți sclavi. Băiatul este nevoit să înfrunte o realitate cruntă: rămas singur, neajutorat și supus unor chinuri teribile. Curând, în comunitatea sclavilor se pregătește o revoltă împotriva Proprietarilor, iar Alksandras e conștient că aceasta este unica ocazie de a evada și de a-și regăsi familia.  Misiunea devine mai dificilă atunci când apar Înarmații, a căror menire este să le oprime orice șansă de scăpare. Imperiul sclavilor este un exemplu al durerii, al prieteniei și al perseverenței până la ultimul strop de energie. Fragment din cartea "Imperiul sclavilor" de Robert Udrea:   "Mă zgribulesc de frig și îmi promit solemn că o să răzbun moartea lui Diane și a tuturor sclavilor, că voi face cunoscută povestea noastră și cei vinovați vor plăti pe deplin.  Nu știm cât timp a trecut, deoarece pare imobil. Câteodată se mai aude scârțâitul trenului și zgomotul fiarelor, dar nimic mai mult. Stăm cu ochii închiși în cea mai mare parte a timpului. Uneori îi mai mijim și, pentru câteva momente groaznice, pare că am luat decizia greșită.  Dacă trebuia să fugim?  Sigur trebuia să fugim!  Însă am acceptat totul, iar atunci când am făcut-o, rațiunea noastră părea absolut infailibilă.  Se aude murmurul unor glasuri răzbătând în aer. De lângă mine, Olsen îl mustră pe Lucas. Ciulesc urechile, dar șoaptele lor se amestecă cu cele de afară. Nu cred că le-au auzit, așa cum nici eu nu pot desluși ceea ce își vorbesc.  Este un moment decisiv și nu ne putem permite să stricăm totul dintr-o prostie.  Taci, Olsen, taci! îmi spun, absorbindu-i firea. Însă el nu tace și-mi vine să-l pocnesc în față. Din călcâie mă săgetează o durere surdă și sângele parcă îmi clocotește în vene. Glasurile devin mai puternice și se apropie de noi. Olsen nu mai tace, șoptește încrâncenat în dreapta mea, iar Lucas respiră precipitat.  Îmi îngădui să o ciupesc pe Patricia de braț, fără să-mi mișc capul. Ea mormăie afirmativ, demonstrându-mi că este și ea conștientă de ce se petrece.  Trebuia să mă gândesc că Olsen nu o să fie niciodată de acord cu noi. El se crede stăpânul tuturor, de parcă și-ar fi dorit să fie în locul lui Wilbert Woodruff.  Îmi vine să-mi dreg glasul, dar mă înfrânez. Acum putem auzi clar cel puțin trei voci care vorbesc aprins în fața ușilor - fără să urce, însă. Nu vorbesc despre noi, poate că, într-adevăr, ei ne cred morți sau este doar o diversiune pentru a cădea în plasa lor, ca mai apoi să se distreze ucigându-ne pe rând. Cred că Olsen a auzit vocile și a amuțit. Ceea ce mă îngrijorează sunt suspinele lui Lucas, care pot fi auzite cu ușurință.  Un pas.  Nu-i a bună, simt că paralizez de frică.  Doi pași și primul inamic se urcă în tren."   Citește mai puțin...