Volumul Singur în fața istoriei își propune, prin mecanismul propriilor mărturisiri ale unor participanți la marele eveniment decembrist, reînnodarea unor stări de fapt, ale unor fenomenologii memorabile, dar mai ales, ale unor figuri cutezătoare care au reclădit, prin faptele lor, istoria.
Singuri și după 30 de ani! Ce spune Constituția României... Trec anii și iată-ne pe toți, dar din ce în ce mai puțini ca număr, la 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989. Fiecare lună a lui decembrie de după anul 1989 ne-a prilejuit pretextul unor întâlniri festive în prezența tricolorului găurit și a lui „Deșteaptă-te, române!" E frumos, e înălțător, dar văi cât e de trist! Ne dorim o schimbare pe măsura idealurilor celor care au ieșit și și-au pierdut viața în acel decembrie sângeros, dar și a idealurilor celor care astăzi încă se încăpățânează să trăiască în trupuri și suflete cu urmele acelei teribile încercări. Față de acești martori și eroi vii ai istoriei României, se cuvine tot respectul din lume, chiar dacă eroii aceștia nu arată după chipul legendelor care înfrumusețează visele copiilor noștri. Articolul 3 din Constituția României stipulează cu claritate următoarele: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din Decembrie 1989, și sunt garantate". Aceste cuvinte de liberate adoptate de Parlamentul nostru, în urma unei consultări populare de mare amploare, au putut fi trasate pe cartea legii supreme și în conștiințele oamenilor datorită exclusiv a acestor eroi, vii sau morți, pe care îi celebram doar o singură dată pe an. La 30 de ani de la înlăturarea prin sacrificiu revoluționar a unuia dintre cele mai despotice regimuri politice din Europa, revoluționarii români, atâția câți mai sunt în viață, se simt deseori ignorați și înlăturați din marele proces al deveniri României ca stat european, civilizat și recunoscut ca atare de întreaga lume. Desele provocări la adresa unității mișcării revoluționare, contestările mai mult sau mai puțin justificate la adresa unora dintre aceștia, dar mai ales, tentativele repetate de a compromite imaginea unei eveniment istoric autentic, înflăcărat și eroic, au făcut ca Revoluției și revoluționarilor să li se acorde o atenție minimală din partea opiniei publice, a mass media și, mai ales, a oficialităților românești, marginalizarea fiind una dintre principalele reacții la adresa celui mai înălțător și dureros, în același timp, eveniment din istoria modernă a țării noastre. Spre uimirea acestor făcători de istorie, care sunt revoluționarii români, în zilele de astăzi, se găsesc din ce în ce mai multe voci care hulesc și neagă Revoluția Română din Decembrie 1989 și care nu fac altceva decât să sfideze Constituția României, dar și prevederile statutare ale celui mai mare partid al României post decembriste. Sunt obligat de a atrage atenția că, negându-se Revoluția din Decembrie 1989 se face loc aserțiunii că Ceaușescu a fost înlăturat prin lovitura de stat și trebuie să se știe că o lovitură se stat determină ilegitimitatea tuturor actelor juridice ulterioare, inclusiv Constituția României. Promovarea asiduă pe toate căile a informațiilor false sau exagerate de demitizare și minimalizare a funcțiilor acestei Revoluții autentice poate hotărî într-un final oficializarea așa-zisului puci militar în 1989, înlăturarea prezumtivă a voinței populare și, pe cale de consecință, întronarea postrevoluționară a unui regim politic uzurpator, dictatorial, ilegitim și profund antinațional.
