Să nu ne pierdem credința în Dumnezeu.. Convorbiri realizate de Romeo Petrasciuc Maica Marină, când povestește despre zbaterea vieții ei de monahie, are aceeași trăsătură de penel duhovnicesc în prinderea icoanei vieții pe pânza amintirii.
Nu cred că avem o mai vie mărturisire feminină a iubirii pentru Biserică și Neam, pentru Domnul Iisus Hristos, în ultimii ani, ca aceasta. Poate doar la Maica Teodosia Zorică Lațcu sau în verbul doamnei Aspazia Oțel să afli tonusul mărturiei, așa, la tensiune ridicată. Pare desprinsă din aceeași frescă de mărturie cu Micile cele ziditoare de cultura monahală ale Agapiei și Văratecului, ale nedeslușitei (încă) vieți monahale feminine care urcă prin mărturie dinspre Sfânta Teodora de la Sihla spre noi, neatenții vieții femeii creștine în Biserică. Pagini de mărturie încântătoare despre Părintele Arsenie Boca, despre oamenii locului în care s-a zidit din cerul milosteniei mănăstire, despre clipele de curaj și de încercare prin care s-a zidit această mărturie de Duh și Dragoste pentru Dumnezeu. În timpul de acum, cartea aceasta, izvodită din întrebările lui Romeo Petrasciuc, aduce la îndemâna noastră un om, oameni, locuri și timpuri, de fapt istorii ale vremii noastre. Maica Marină Lupou, nedezmințită pelerină pe Cale, vine să redefinească, unor generații întregi, conținutul monahismului. Fără ifose, cu mânecile suflecate, frământând prescura de iubire a lui Hristos, de dragul Liturghiei rezistenței reale a Neamului românesc. Sper din toată inima să vă prindă bine cartea. Pentru mine, în zilele grele prin care a trecut Țara în vara acestui an, mi-au fost file de acatist și nădejde. Să nu ne pierdem credința în Dumnezeu! Atât. Pentru Maica Marină e fundamental. Pentru noi? - Pr. Constantin Necula
