Răstignit între Cruci. Cartea I Romanul de debut al scriitorului Vasile Lupasc Sfintes, descrie viața tumultoasă a voievodului Vlad Țepeș-Drăculea și a celor patru cavaleri din garda Mariei Sale, Ler, Stroe, Mihnea și Marcu.
Scris într-o manieră fluentă cu un deosebit de plăcut iz arhaic, îmbinând informația istorică cu umorul și aventura, romanul a fost cumpărat în anul 2015 de către o companie de producție din Holywood în vederea realizării unui film istoric. O carte, un nume… O carte care scoate la lumină un personaj istoric de talie colosală, care a marcat timpul său, un luminat războinic care a cunoscut gloria, trădarea și mai apoi întinarea numelui de către negustorii sași, scriitorii britanici sau producătorii holywoodieni. Vasile Lupasc, prin măiastrul său condei și prin stilul său rafinat, a reușit să ne dăruiască portretul lui Vlad Vodă Țepeș, așa cum puțini îl știam. Răstignit între Cruci marchează în cartea românească un ADEVĂR așa cum ni l-am dorit de mult. Mulțumesc acestui însemnat om pentru curajul și imensul talent de a ne purta prin vremurile aprigului Tepeș-Drăculea. - Gheorghe Zamfir Răstignit între Cruci este cartea pe care o așteptam cu toții de la 1897 încoace. După romanul cu vampiri al lui Bram Stocker niciun roman istoric nu a spus povestea adevăratului Dracula cu atâta acuratețe și farmec. Scris chiar în orașul regelui Dracula, Târgoviște, de către un istoric român, Răstignit între Cruci este o carte cu nimic mai prejos decât Cei Trei Muschetari sau recentele Lord Of The Rings sau Hobbit-ul. Autorul, Vasile Lupasc, este și un cercetător de primă mână al perioadei lui Vlad Dracula. Recent a adus de la Biblioteca Vaticanului un manuscris despre Dracula care va fi tradus în premieră mondială și integrat în romanul Răstignit între Cruci ca sursă istorică. - David Scott, scriitor, U.K.
Vlad se coborî iar sub apă și arătă cavalerilor săi două degete. Aceștia îi pricepură pe dată vrerea. Vodă luă harponul lui Ler și se pregăti să se salte deasupra apei, ridicat de brațele puternice ale cavalerului blond. Stroe își trase cuțitul de la brâu și aștepta semnalul Voievodului. O clipă mai târziu, două trupuri țâșniră din apă și unul dintre ieniceri se prăbuși secerat de cuțitul lui Stroe, în timp ce camaradul său urlă îngrozit, neînțelegând ce îl trage cu atâta putere spre apă. Vlad se mai ridică încă o dată și îl izbi pe turc în cap cu pumnul, făcându-l să -și piardă cunoștința. Pe malul turcesc, toți începură a fugi cât mai departe de apă și nimeni nu îndrăznea să se uite măcar în urmă. Superstițiile și zvonurile turcești despre Vlad, fiul de șeitan, se arătau acum aievea. Valahul lovea unde voia el și nu avea teamă de nimic!
