Mistletoe Magic. Lacrima stejarului

Povestea din Lacrima stejarului se desfășoară în mare parte în Mistletoe Magic, un oraș așezat la granița cu Scoția, unde tânăra Kaya Brenner, o traducătoare de limbă spaniolă, este confruntată, rând pe rând, cu personaje și întâmplări ciudate care-i interferează viața, obligând-o să găsească explicații, să descifreze mistere, să ia aminte la istoria lumii, cea știută ori neștiută, iar în final să contribuie prin propriile-i puteri la înlăturarea răului.
Citește tot rezumatul cărții Mistletoe Magic. Lacrima stejarului... Ei i se alătură James Sinclair, personaj carismatic, plin de mistere, aducând cu sine taina altor timpuri. Acesta se arată mai întâi a fi un fel de protector și mentor pentru Kaya, însă foarte rapid cei doi vor deveni eroii unei extraordinare povești de dragoste. Și dacă James și Kaya, alături de prietenii lor, sunt dedicați binelui, de partea cealaltă li se opun maleficii Akanta, o femeie-vampir, foarte frumoasă, dar extrem de crudă, mereu gata să ucidă, și profesorul Niam Brody, devenit, din dorința de putere, un vrăjitor cu sufletul vândut. Miza acestei lupte dintre bine și rău o constituie fiola cu Sângele Sfânt al Mântuitorului, aflată în Catedrala din Mistletoe Magic, miraculoasa mărturie ‒ ce a dăinuit vreme de aproape două mii de ani ‒ a sacrificiului făcut pentru salvarea omenirii, în numele iubirii.   Firul narațiunii este amplu, cinematografic. Motivațiile multor întâmplări vin din alte epoci, prilej de evocare a unor momente importante din istoria omenirii, cu atât mai mult cu cât și James, și Akanta sunt ființe care transcend timpul, iar Kaya poartă „stigmatul” unei misiuni, înzestrată fiind cu o energie aparte. Lor li se adaugă, povestitorul, spectaculosul scriitor Ernesto Calavera, pasionat de ocultism, și druidul Skip, adept al unei credințe, vechi de mii de ani, care atribuia vascului puteri miraculoase, primind de la stejar seva dătătoare de viață.   Există multe simboluri interesante în această carte, pe care cititorii cu siguranță le vor descifra, captivați de o poveste în care ficțiunea se împletește cu adevărul.   O poveste nespusă încă a Sfântului Graal, o variantă "exclusivistă" a modului cum a luat naștere primul vampir, James un personaj al prezentului, dar care l-a cunoscut pe Isus și a asistat chiar la răstignirea Lui pe cruce, moment văzut și povestit cu emoția copilului de atunci, un drum construit al fiolei aflate la Brugges, în Belgia, prin istoria reală, sunt numai câteva elemente ce te fac să te întrebi - unde este de fapt adevărul!? Cât la sută este ficțiune și cât la sută adevăr?   Romanul are mister, are iubire, acțiune alertă, are happy-end, căci, așa cum mulți știu deja, fiola cu Sângele Sfânt... a fost salvată, și ea se află în siguranță la Bazilica Saint-Sang din Bruges!   Fragment din cartea “Mistletoe Magic. Lacrima stejarului” de Simona Tănăsescu:   “- Ce să vedem?  - Apă! Culoarea apei! s-a răstit Maya, arătând cu degetul arătător spre locul în care se afla Kaya.  Fetele erau reduse la tăcere. Nuanțele violacee se întâlneau devenind un violet închis care, spart de mișcările apei, răspândea raze roz-violocee... - Stați, nu sunt lacrimile ei! Probabil sunt culori ce ies din petatele de violete pe care eu le-am pus în apă, a spus la un moment dat Emma, destrămând clipa de magie în care Maya crezuse.  Au respirat ușurate. Din momentul în care Kaya rostise incantația, Maya simțea că trebuie să își privească prietena altfel. În ce fel, încă nu știa. Era doar urma unui gând născut cu siguranță din încărcătura emoțională ce le-a copleșit când s-a citit acel straniu legământ. Stătea pe marginea căzii și, privind-o pe Kaya, încercă să găsească o soluție rapidă pentru a o putea ajuta.  La un moment dat, Kaya și-a ridicat privirea spre ea, a respirat ușor și s-a băgat cu capul sub apă. Ținea ochii închiși, iar din când în când pe suprafața apei se spărgeau mici bule de aer, pe care le expiră rar, parcă spre a-și prelungi scufundarea cât mai mult cu putință. De la suprafață o auzea doar pe Maya, vocea imperativă a acesteia, care îi cerea să iasă. În mintea ei, Kaya caută cu disperare să poată simți din nou acea mână puternică din vis. Nici măcar lipsa aerului nu a generat apariția salvatoare, senzația de eliberare din haosul unor trăiri neînțelese, ci doar a înecat-o. A ieșit la suprafață. Inima-i bătea cu putere, iar lipsa oxigenului îi provocase o tuse bolnăvicioasă.  - Sunt bine, sunt bine, a asigurat-o pe Maya. - Slavă Domnului că vorbești!, i-a răspuns fata, dându-i un prosop cu care să își șteargă fața. Spălată, pieptănată, parfumată, Kaya era hrănită, pe rând, de prietenele ei. - Hai că pot duce și singura furculiță la gură, se revoltă ea, și o ușoară urmă de zâmbet îi apăru pe față.”    Citește mai puțin...