Povestea de la coltul mesei

La Mama - 20 de ani. Povestea de la colțul mesei  Volumul reprezintă o colecție de memorii antreprenoriale semnate de fondatorul primei rețele de restaurante cu capital românesc - La Mamă.  Cătălin Măhu povestește, din experiențele proprii, despre oportunitățile și piedicile pe care le-a întâlnit în cei 20 de ani ai rețelei și despre cum a evoluat România în aceste două decenii.
Citește tot rezumatul cărții Povestea de la coltul mesei... Nu lipsesc "poveștile hazlii", întâmplate autorului - tratate cu suficientă autoironie - sau întâmplate clienților din restauratnele pe care le-a deținut de-a lungul anilor. Lumea Vinului îi este sper - recunoscătoare lui Cătălin Mahu. El a făcut din restaurantele La Mama o rețea "wine friendly". Mâncărurile gustoase întinse pe masă le-a căutat vinul însoțitor - pe măsură. A deschis ușile, mereu cu un mare zâmbet cald, tuturor lansărilor, celebrărilor, competițiilor, paterneriatelor, degustărilor, happening-urilor cu, de și despre vin. Și asta timp de... două decenii. - Cătălin Praduraru Mama e numai una, se știe. Și se știe că La Mamă sunt mai multe. În unele am ajuns să intru, în altele, încă nu. Dar știu că în toate restaurantele La Mama te simți că la mama: acasă, în familie, răsfățat cu ce e mai bun. Felicitări Cătălin Măhu, tatăl lui La Mama! - Ioan T.Morar, scriitor Cea mai bună carte de business pe care am citit-o în 2019 este Povestea de la colțul mesei, în care Cătălin Măhu, proprietarul lanțului de restaurante La Mama, își povestește viața și mai ales istoria acestui brand. Probabil că este cea mai bună carte de business pe care am citit-o în ultimii zece ani. Într-o lume în care toți vor să povestească despre succes, despre strategii de business, despre idei geniale, despre leadership, Cătălin Măhu vine cu o sinceritate extraordinară și povestește versiunea lui despre celebra ruptură din spatele lanțului La Mama, atunci când Dragoș Petrescu și Daniel Mischie au plecat cu oameni, idei, locații. - Cristian Hostiuc, director editorial ZF Fragment din cartea “Povestea de la colțul mesei” de Cătălin Mahu:   "Am foarte mulți clienți care, de-a lungul timpului, mi-au reproșat ba că ciolanul are prea multă grăsime, ba că are prea puțină. Un client, acum mulți ani, în mijlocul terasei, după ce a comanda un ciolan cu fasole, a luat farfuria și a aruncat-o pe jos, stropind alți clienți și țipând că nu e normal ca un ciolan să aibă atâta grăsime. În ziua aceea vândusem zeci de porții de ciolan și oamenii spuneau că e foarte bun, iar ciolanul are grăsime, sorici și carne. Grobianismul acelui client nu ai cum să îl tratezi. Îi mulțumești frumos și îl rogi să părăsească restaurantul. Ceilalți clienți au luat ei atitudine la acea întâmplare. Diferența o face clientul și știința lui despre mâncare. În ceeea ce mă privește, eu voi rămâne în bucătăria românească citadina, urbană, sper eu toată viața acestei rețele de restaurante. Nu știu ce se va întâmpla dacă aș vinde vreodată rețeaua de restaurante cel care ar veni după mine ar face altceva, dar viziunea mea despre La Mama este că trebuie să rămână în bucătăria românească. Împreună cu Silvana, bucătarul nostru șef, și cu ceilalți colegi ai mei, inclusiv directorii de restaurante, încercam să aducem și să descoperim în permanență rețete, produse noi de peste tot sau să adaptăm cu tehnicile noastre diverse alte lucruri care - de exemplu unul din produsele care mi se părea extraordinar în copilărie era o tocană de ceapă cu cartofi și carne de pui. Nu știu dacă e un produs care ar merge la clienți, dar în momentul când pentru o perioadă scurtă de timp am făcut asta pentru niște clienți, la prânz într-un restaurant și am făcut o cratiță, am rămas uimit ca într-o oră jumate cratiță aia să se termine. A doua zi am făcut o cratiță mai mare, s-a terminat și ăia. După o săptămână, am scos-o și am înlocuit-o cu o macare de mazăre cu carne de pui, clientul nu a zis dă-mi tot din aia, a fost super fericit că îi dai altceva. Atunci, eu cred că în permanență trebuie să ai niște preparate de bază care să asigure continuitatea meniului și continuitatea ideii de restaurant și în permanență să schimbi niște lucruri. De exemplu, faci un meniu de primăvară – vară și un meniu de toamnă – iarna. În meniul de toamnă – iarna am introdus o tocană de carne de viță. Și tot așa..."   Citește mai puțin...