Știința s-a născut în Occident? Lumea aparține celor care "se nasc" occidentali (?). Un studiu asupra operei lui David Cosandey
O întrebare fundamentală îi preocupa pe toþi pasionaþii de istoria lumii: de ce tocmai occidentalii au descoperit și dezvoltat cel mai mult știinþa? De ce nu au făcut-o chinezii, musulmanii, indienii sau aztecii? Ce poate explica destinul paradoxal al acestei peninsule a Euroasiei și progresul pe care l-a realizat într-un moment decisiv și determinant în materie de tehnică? Numeroși autori, printre care Braudel, Baechler sau Diamond au încercat să schiþeze un răspuns, privilegiind fie o abordare economică, fie una socială, fie una de mediu.
(…)
Dar niciun autor nu a reușit, totuși, să stabilească faptul că, în spatele miracolului european, se afla o lege știinþifică. Este tocmai ceea ce încearcă să demonstreze fizicianul David Cosandey în vasta sa lucrare de sinteză de aproape 900 de pagini.
Ipoteza sa de pornire este că, pentru orice dezvoltare știinþifică, cunoscută de cele patru civilizaþii mondiale (Europa occidentală, China, India, Islam) la momente diferite ale istoriei lor, a existat, în mod cert, o elită știinþifică. Societatea trebuie să fie suficient de stabilă pentru a permite apariþia unei clase de cercetători care să posede suficient timp și venituri pentru a se consacra pe deplin cercetărilor. Cosandey asociază această stabilitate cu doi factori: prosperitatea sau, cel puþin, creșterea economică și divizarea spaþiului civilizaþional în entițaþi stabile, a căror rivalitate, nefiind una distrugătoare, constituie un stimulent pentru știinþele aplicate.
