Copilul și dictatorul. Mărturia emoționantă a unei copile abandonate în orfelinatele din România lui Ceaușescu
Marion este sora copiilor pe care dictatura comunistă i-a distrus.
Mariuca vede lumina zilei în 1976 – unul dintre cei două milioane de copii născuți în urma decretului prin care Ceaușescu voia să dea un impuls demografiei României.
Abandonată de mama ei pe când nu avea nici un an, este plasată într-un orfelinat. Zeci de mii de copii cad victime în aceste adevărate lagăre de concentrare ale dictaturii ceaușiste. Mariuca are însă noroc: este adoptată la 6 ani de către un cuplu de francezi. Majoritatea copiilor din orfelinatele României nu aveau să fie niciodată adoptați. Copilul și dictatorul este o carte despre căutarea identității, despre căutarea de sine după o copilărie amputată.
În copilărie, șoptește Marion privind fix spre o ușă, eram foarte marcată de semnele de hospitalism pe care le vedeam la colegii mei. Mi‑au rămas în minte acești copii de o tristețe sfâșietoare, privind temători departe, în gol. Și eu aveam stereotipuri, mă legănam, nu dormeam bine, nu puteam să fiu atentă și mă temeam de orice 'plecare'. Cea mai puternică amintire e absența iubirii, a afecțiunii, a prezentei și privirii adulților.
