Cel mai urât păcat înaintea lui Dumnezeu este mândria, căci aceasta a făcut din îngeri diavoli, după cum și smerenia poate face din diavoli îngeri, așa cum zice Sfântul Ioan Scărarul. Mântuitorul spune în Evanghelie: Cel ce se va înălța pe sine, se va smeri, și cel ce se va smeri pe sine, se va înălța.
Duhul Sfânt pleacă de la noi dacă ne mândrim, ne încredem în sine și în puterea noastră. Îndată ce Duhul Sfânt simte o mică licărire a mândriei, se îndepărtează și-l lăsă pe om în propriile sale puteri. Harul se retrage, căci duhoarea păcatului nu se împacă cu mireasma Duhului Sfânt. Și atunci vedem că am ajuns la cădere și greșim ori cu mintea, ori cu cuvântul, ori cu fapta. Iar după aceea Duhul Sfânt vine din nou la noi numai dacă ne rugăm și ne smerim și scaotem mândria din minte. Până atunci noi suntem necurați înaintea lui Dumnezeu, căci zice Scriptura: Necurat este înaintea Domnului tot cel înalt cu inima, adică cel mândru.
