La vreme de durere, cu siguranță rugăciunile sunt mai smerite, mai fierbinți, mai bineprimite. Ele ne dau, la început, liniștea răbdării în încercări, împuținează pretențiile omului, smeresc cu adevărat, dar dăruiesc bucuria nădejdii și sănătatea sufletului.
Înlăuntrul nostru Îl vom găsi pe Dumnezeu, ne vom întâlni cu El (desigur, ca un Alter ego, ca o Persoană deosebită de noi, nu ca șinele nostru, cum se propovăduiește în filozofiile orientale – n.trad.). Cu cât Îl vom întâlni mai repede, cu atât ne vom elibera de tot ceea ce ne ține înlănțuiți și ne vom bucura cu adevărat.
Este minunat faptul că, înainte de a ne da crucea să o ridicăm, Dumnezeu a cântărit-o, a privit-o bine, a cercetat-o cu atenție, cu atotînțelepciunea, cu iubirea și cu dreptatea Lui. S-a uitat la această cruce cu privirea Să atotbună și a încălzit-o cu inima Lui, după ce a mai cântărit-o o dată cu iubirea Lui părintească.Tu crezi că ea este mai grea decât poți duce, când, de fapt, tu ai în tine puteri necunoscute și nedescoperite. Așadar, nu îți pierde curajul, nu te răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, pentru că El știe foarte bine ce face. Înainte să pună această cruce pe umerii tăi, El a binecuvântat-o. Cu siguranță poți să o porți. Să nu uiți că, întotdeauna, înainte de mormântul gol (al Domnului Hristos inviat – n.trad.) este Golgota. Învierea urmează după Răstignire.
