Analfabeții secolului XXI nu vor fi cei care nu știu să scrie și să citească, ci aceia care nu pot învăța, dezvăță și reînvăță. - Herbert Gerjouy După ce am citit cu atenție acest minunat „Manual practic pentru Politicieni și Funcționari Publici”, scris de prietena mea din România, Elena Chirița, nu aș avea cum să nu recomand această lucrare care păstrează un echilibru corect între conținutul teoretic riguros și viziunea pragmatică,dinamică și realistă a exercițiului funcției publice. Ca orice manual bun, acesta cuprinde o analiză a tuturor aspectelor raportate la exercițiu profesional al unui politician și funcționar public modern care aspiră să relaționeze într-o formă asertivă și empatică cu cetățenii.
Cu această carte, Elena Chirița va învăța să aplicați cele mai bune reguli pentru o comunicare de succes. Pentru conținutul acestei lucrări, autoarea folosește experiența sa în jurnalism și diplomație publică, cunoștințele teoretice dobândite la prestigioase școli de Oratorie, Ledearship, Protocol și Ceremonial din America de Sud, precum și o bibliografie suplimentară atent selectată. Oratorie și Leadership, Protocol și Negociere sunt teme care nu pot fi evitate de niciun politician sau funcționar care se respectă. Politicienii și funcționarii publici ai secolului XXI trebuie să învețe ceea ce nu știu. Așa începe inovația. Știm însă că este foarte greu, pentru că mulți dintre aceștia au o personalitate foarte puternică și sunt foarte orgolioși. Manual practic pentru Politicieni și Funcționari Publici conține cheile pentru a face competitivă orice activitate din administrația locală și centrală. Într-o lume în care noile tehnologii și rețelele sociale joacă un rol fundamental în orice campanie politică, fiind pe punctul de a fi recunoscute ca factor determinant în alegerea primului om în stat, principalii candidați la funcții eligibile ignoră primul și cel mai vechi instrument al campaniei: oratoria politică. Pregătirea slabă și, prin urmare, puținele calități discursive ale aspiranților la funcții publice sunt evidente. În general, se observă un dezinteres pentru acest instrument de bază al propagandei, politicienii considerând că sunt suficient de bine pregătiți, pentru a face față publicului în diferite împrejurări în care trebuie să i se adreseze; rezistența în acest sens fiind foarte mare. S-ar părea însă că nimeni nu vrea să admită că numai forma sa naturală de exprimare nu este suficientă pentru a obține impactul dorit într-o campanie politică. Pe de altă parte, principalul atu al unui om politic, într-un sens larg al termenului, este puterea politică pe care o deține. Această construcție a puterii sau reprezentativitatea clasică se bazează pe metodologii în care capacitatea comunicării orale nu joacă un rol decisiv. În primul rând, un lider trebuie să învețe cum să construiască puterea teritorială, cum să devină puternic într-un spațiu geografic specific, cum să relaționeze cu personalități cheie ale zonei respective, cum să negocieze acorduri și alianțe strategice și, mai ales, să aștepte cu răbdare oportunitatea de a se ridica de la baza piramidei de partid. În acest context, nu este însă ceva neobișnuit ca un candidat să aspire la o funcție publică importantă, fără să dețină adevărate abilitați de comunicare cu publicul larg, în momente în care marea diferență între candidați se realizează prin impactul comunicațional. Primul pas pentru îmbunătățirea performanței discursive este de a ne recunoaște limitele și de a începe o pregătire continuă. Acest proces trebuie realizat pe baza valorilor și abilitaților propria candidatului. Nimeni nu se poate transforma în ceea ce nu este și puțini ajung, prin ei înșiși, la potențialul maxim la care aspiră. - Prof. Mgter. Antonio Ezequiel Di Genova, Universitatea Belgrano / Argentina, Profesor invitat la Schoolof Business and Social Sciences – ESERP / Spania, Președinte REDIRP
