Haralamb

Cocorii, mereu cocorii. Dânsul lor măiastru scapară amintirile tinereții. Erau parte în sine, erau muza regăsită a voluptății, erau ce mările vor fi fost odată. Timpul-spațiu se desena în odihnapusta a neamului său.
Citește tot rezumatul cărții Haralamb... Cenușiul speciei se contura în neantul ce avea să mai vină. Zburau Haralambul într-o neostoiță verigă atât de celulară. Se pregăteau să apară, se pierdeau pe veci. Ades, mâncau cerul într-o interminabilă născocire a primelor dedublări. Erau atât de eterni, poate prea reali, intangibili de frumoși. Adolescenții acelor zăvoaie statorniceau într-o armonie nemaivăzută a ființelor. Această întrupare în formă alungită se dovedea nefirească și, am crede noi, prea puțin inspirată. Haralamb se vedea pe sine, se vedea în lume, se vedea pe veci. Dânsul tuturor era simbioza unui prezent de cel mult sută de ani. Se auzeau aripi, se tânguia ușor. Zborul acela răscolea în suspine trupuri de pene și lacrimi de voi. - Fragment   Am găsit descrierea sinelui mai complicată și mai greu de explicat decât o poezie uitată sau de nopțile zbuciumate ale incertitudinii. Nu vreau a obosi cititorul cu detalii irelevante despre cel ce sunt sau cel ce-am fost, ci, mai degrabă, doresc ca în această carte să găsească stropii speranțelor traibile într-o nouă lumină și într-o veche artă. Bucuria îmi va fi nemărginită dacă voi smulge un zâmbet timid dintr-o inimă împietrită sau dacă micile emoții ascunse și frământările sufletului vor fi fost depuse pe altarul iubirii. Dedic această carte celor mai oropsiți și blajini dintre oameni, celor ce cheamă umilă învățătură și celor ce au curajul să se trăiască în astă viață și să descopere florile văzduhului inundând geneza destinului găsit într-o inegalabilă dezvăluire a celor mai dulci mistere. - CONSTANTIN B O RAC IU Citește mai puțin...