Cărarea cu vise. Acolo unde vântul sufla vise...
Cărarea cu vise
În poiana fermecată a pășit fața din mine Și-a zburdat înaripată în fermecatele coline În al său zbor tainic dorințe a creionat, Ce-nmărmurite, pe cer s-au așezat.
Vise multe se adună-n cerul zbuciumat, Se contopesc, creând o sferă în asalt. Dacă intri încet în ea - ești binecuvântat Și orice dorință se fabrică cu adevărat.
Și fetița-n sfera săltă pe cărarea ramurată, Unde visele-n lanțuri zac pe sfoară abandonată. Le atinge cu ardoare, le suspină un cânt de dor Și-apoi adoarme-n visul dulce, cântând tremurător.
