În 1000, mă aflam printre puținii Istorici ai clipei care puneau la îndoială varianta oficială despre evenimentele din decembrie 1989. Puterea, întruchipată de FSN-ul condus de lon Iliescu, promova agresiv, grație unei mașinării mediatice zdrobitoare, axioma Revoluției iscate dintr-o Revoltă spontană.
Pe acest fond, al rezistenței la mașinăria oficială, care includea și zvonurile, am aflat de apariția la Paris, în octombrie 1990, a cărții Autopsie du coup d'Etat roumain. Au pays du mensonge triomphant, semnată la Calmann-Levy de Radu Portocală. N-aveam la vremea respectiva accesul de azi la informații prin Internet. Am aflat totuși, interesîndu-mă la cei din Opoziție, că autorul e roman, nepot al fostului ministru liberal de Interne, cu nume omonim, din anii interbelici. Radu Portocală a fost acuzat în 1977 de înaltă trădare. Exilat, după un simulacru de proces, a trăit în Grecia timp de cinci ani, iar din 1982 locuiește la Paris. Din 1986 a practicat jurnalismul de înaltă ținută. La posturi de radio (RFI, Vocea Americii, BBC), la televiziuni (a comentat în direct la Antenne 2 Procesul Ceaușescu), la publicații franceze de prestigiu (Liberation, Le Quotidien de Paris, Le Point). În 1991, cartea a fost tipărită în românește la o editură din provincie, sub titlul România: Autopsia unei lovituri de stat - în țara în care a triumfat minciuna. De o importanță capitală pentru noi, cei care împărtășeam teza Loviturii de stat, a fost însă publicarea cărții în ediție franțuzească, în octombrie 1990, la Paris. Era o carte, despre Lovitura de stat, apărută în Occident și, prin asta, de un uriaș prestigiu în România. - Ion Cristoiu
