Din 16 martie 2020 pînă în 15 mai 2020, Capitala, asemenea întregii țări, a stat sub Dictatura Coronavirus. Ca urmare a unor interdicții nemaivăzute pînă acum, bucureștenii au fost practic arestați la domiciliu.
Magazinele, parcurile, restaurantele, cofetăriile, terasele, muzeele, teatrele, pînă și cimitirele au fost închise. Adăugate spaimei de infectare, alimentată de cioclii apocaliptici din media, aceste interdicții au transformat peste noapte Bucureștiul dintr-un oraș plin de viață într-un oraș mort. A ieși din casă a fost o aventură pentru omul obișnuit. Ba chiar și pentru mulți ziariști. Poate și la îndemnul meu, deși, așa cum o cunosc, a fost vorba în primul rînd de îndemnul lăuntric, Cora Muntean a ieșit din casă pentru a realiza o serie de reportaje din Capitala urgisitului an 2020. Un reporter are față de cititor două avantaje: 1. Ajunge acolo unde cititorul n-are cum să ajungă. 2. Observă amănunte semnificative dintr-un anume loc, care ar scăpa cititorului dacă acesta ar ajunge, totuși, în locul respectiv. Cora Muntean are însă și al doilea mare avantaj al reporterului. Știe să observe. Acolo unde privirea cititorului lunecă fără să se oprească, reporterul Cora Muntean descoperă amănunte semnificative pentru halucinantă atmosferă dată de un oraș care trăiește sucit, mai ceva ca acel Cănuța al lui Caragiale. Așa cum am bănuit, reportajele Corei Muntean vor rămîne pentru viitorime ca documente scrise despre unul dintre momentele cînd Omenirea a fost lovită de un delir la care nici măcar autorii de High Fantasy n-au visat. - lon Cristoiu
