Predici la Praznice Imparatesti si la Sfinti de peste an

Păcatul ucide. Lipsa și pierderea lui Dumnezeu ucid și ele. Hristos a fost Însuși Dumnezeu Cel viu și nu putea să moară prin moartea devenită „fireasca” pentru noi. Însă Domnul Iisus ne-a iubit atât de mult, încât S-a făcut una cu noi.
Citește tot rezumatul cărții Predici la Praznice Imparatesti si la Sfinti de peste an... Toată tragedia și durerea existenței omenești s-a așezat pe umerii Săi, implicit starea pierderii chinuitoare a lui Dumnezeu în care cu toții ne veștejim și murim duhovnicește.   Oare nu a rostit Domnul pe Cruce ultimul Său cuvânt: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei 27, 46)? Așadar, a gustat sidin experiența părăsirii de Dumnezeu și a murit ca și noi, „pierzându-L” pe Dumnezeu.   Or, Iisus a coborât în Iad cu slavă dumnezeirii Sale. Iadul și-a deschis larg gura pentru că, în sfârșit, să-L înghită, să-L biruie și să-L prindă pe Cel Care i-a distrus împărăția pe pământ. După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, Iadul a gustat un trup și a fost lovit de dumnezeire. În beznă a strălucit prezența dumnezeirii și moartea a fost biruită, iar darul vieții ne-a răsărit tocmai din mormânt... Citește mai puțin...