Ce citesti acum, p-aceasta hartie, se-ntampla demult n-aveam de ales insa era cam naspa aoleu, ce des! Doar doamna voia - of, asa sa fie! De faceam prostii: „Intra in dulap!’’ In lipsa de aer, ce puteam eu face? Ma gandeam umil la cuvantul „pace’’! Oare aia era chiar un satrap? Uneori spargeam vase de cristal, din cioburi, aracet ele re-nviau apoi le priveam, fiind sentimental.
Rasplata era: „Fata la perete!’’ Sa fiu mare, sa-i ard ochii imi venea tot ce-a fost atunci, poti uita, baiete?
