La o masa de pe Ramblas
La o masa de pe Ramblas, toamna trecuta, am scris cateva randuri in timp ce priveam multimea plimbatoare. Am simtit ca respiram intr-un film,
dar parca reuseam, uimitor, sa privesc si din afara, ca un spectator.
Intamplarea mi-a confirmat ca suntem si noi, poate, lumina, adica unda si corpuscul,
cum scrie in manuale, unde totul este prins in ecuatii perfect lamuritoare.
