Au săpat și au găsit sfintele moaște. Când arhiepiscopul Lazăr a coborât în mormânt și a luat în mâini moaștele, vântul a încetat dintr-o dată. S-a lăsat o liniște adâncă. Toți aveau lumânările aprinse, îngenuncheaseră și priveau emo?.
Cântau Sfinte Dumnezeule, strămutând moaștele în biserica cimitirului, afierosita pomenirii Tuturor Sfinților. Lângă biserică, o femeie demonizată a început să strige: "- Prea Sfințite, nu mă chinui, lasă-mă" În toate locurile lui de exil episcopul Luca și-a oferit gratuit serviciile, fără de arginți, și a vindecat mulți bolnavi. Pe acolo pe unde a trecut oamenii își amintesc de ei cu o recunoștință deosebită. Niciodată nu a refuzat să-i ajute pe săraci, pe orfani, și desigur fără bani, precum Sfinții Doctori fără de arginți. A dedicat zile întregi îngrijindu-i pe copiii bolnavi și murdari de la sate, care trăiau în condiții mizerabile. Starea sănătății Iui era foarte rea. Suferințele prin care a trecut, foarte multe. Să adăugăm la toate acestea și durerea de părinte; se află departe de copiii lui dragi, care rămăseseră orfani de mamă. Însă era mereu neobosit și dornic să ajute...
