Celebra scriitoare AMANDA QUICK, autoare a peste 80 de titluri, publicate în întreaga lume, a abordat genuri diferite: românce, thriller, aventură. În mod surprinzător, pentru fiecare a utilizat un alt pseudonim literar, cum s-a întîmplat și cu romanul de față, semnat Jayne Ann Krentz.
Un thriller romantic ce prezintă povestea de dragoste dintre o bibliotecară, Leonora, și un aventurier, Thomas, pe fondul unor crime petrecute în Casa Oglinzilor.
În această misterioasă clădire ce adăpostește Colegiul Eubanks a lucrat mult timp Meredith, sora Leonorei, moartă în condiții suspecte. Ea a sustras o mare sumă de bani din fondurile colegiului și a ascuns anumite dovezi privitoare la moartea fondatorului instituției, matematicianul Sebastian Eubanks. Acțiunea se complică pe măsură ce investigațiile Leonorei, ajutată de Thomas, scot la lumină fapte uimitoare. Iar identitatea adevăratului făptaș bulversează toate raționamentele cititorului.
O carte fascinantă, cu un ritm alert și cu spectaculoase răsturnări de situație.
Fragment din romaul "Casa oglinzilor" de Amanda Quick: „O noapte fără sfîrșit părea a inunda casa lui Deke. Draperiile erau trase peste ferestre deși, chiar fără acestea, după-amiaza de noiembrie nu oferea prea multă lumină prin stratul gros de nori. Întunericul era străpuns doar de lumina monitorului ce se reflectă în ramele aurite ale ochelarilor lui Deke, scăldîndu-i fața nebărbierită într-o lumină nefirească. Deprimat, Thomas stătea la celălalt capăt al biroului, cu o ceașcă de cafea lîngă el, iar Wrench întins la picioarele lui. Orice progres făcuse încercînd să-și scoată fratele din lumea calculatorului, se risipise atunci cînd aflaseră de moartea lui Meredith Spooner. Deke se repezise în fața computerului, căutînd asemănări care să argumenteze teoria că Bethany fusese ucisă. - Leonora Hutton și-a făcut apariția în cele din urmă la apartament? întrebă Deke. Nerăbdarea era atît de evidență încît simpla imagine a chipului său devenea dureroasă. Așa cum ai bănuit? - Da. Spunea că a venit să împacheteze lucrurile lui Meredith. - Ei bine? Ce s-a întîmplat? Vrea să ne ajute? - Nu știu, răspunse Thomas. - Ce vrei să spui? Mi-ai spus că e singura noastră legătură cu cele întîmplate. - Știu. Șovăi o clipă. Dar nu e așa cum mi-am închipuit. - Cum adică? Thomas se gîndi, încercînd încă să se lămurească ce impresie îi făcuse Leonora. Așa își petrecuse cea mai mare parte a drumului înapoi și a nopții trecute, fără însă a progresa prea mult. Din orice perspectivă ar fi încercat să o catalogheze, fata refuză să intre într-o anumită categorie. - Nu seamănă deloc cu Meredith, zise el. De fapt, este chiar opusul ei. Sînt ca noaptea și ziua. Dacă blonda Meredith cu ochi albaștri, vocea dulce și accent texan fusese ziua, atunci Leonora era noaptea. - Precum gemenii bun și rău? sugeră Deke. - Crede-mă, fetele astea n-au fost niciodată gemene."
Casa oglinzilor
