Gorki Park

Scriitor american ce a gustat din cupa celebrității, Martin Cruz Smith este apreciat că unul dintre cei mai importanți creatori de ficțiune, în maniera lui Graham Greene și Eric Ambler( New York Times).
Citește tot rezumatul cărții Gorki Park... Gorki Park, un roman vîndut în milioane de exemplare în întreaga lume, și-a amplificat succesul de public grație transpunerii sale pe marele ecran, avîndu-i ca protagoniști pe celebrii actori hollywoodieni William Hurt, Lee Marwin și Joanna Pacula. Trei omoruri săvîrșite într-unul dintre parcurile centrale ale Moscovei: trei trupuri înghețate, desfigurate și cu degetele amputate. Anchetatorul-șef de la serviciul Omucideri, Arkadi Renko, un profesionist dotat cu inteligență, sensibilitate și intuiție, este dispus să facă orice sacrificiu pentru a desluși resorturile odioasei crime. Trebuie să înfrunte însă o rețea în care sînt implicate servicii secrete(KGB, FBI) și reprezentanți ai lumii contrabandei internaționale. Desfășurări de situații palpitante, ce taie răsuflarea cititorului, conflicte deschise și drama unui om obligat să aleagă mereu între profesie și iubirea pentru o femeie cu un trecut nu tocmai curat. O poveste emoționantă despre dragoste și datorie, despre condiția omului aflat la limita supraviețuirii.   Fragment din romanul "Gorki Park" de Martin Cruz Smith   „Toate nopțile ar trebui să fie la fel de întunecate, toate iernile la fel de calde, toate farurile la fel de orbitoare. Camionul se opri dintr-o mișcare, iar echipa de la Omucideri coborî, ofițeri de miliție trași parcă la indigo, cu brațe scurte și sprîncene încruntate, îmbrăcați în mantale de piele. Singurul care nu purta uniforma era un bărbat slab și palid, anchetatorul-șef. El ascultă compătimitor relatarea ofițerului care găsise cadavrele în zăpadă: omul doar se abătuse puțin de la aleea din parc în miez de noapte, ca să se ușureze, cînd îi văzuse, el însuși pe jumătate neterminat cum s-ar zice. Echipa urmări lumina de la farul camionului. Anchetatorul bănui că bieții ticăloși morți erau doar un trio de amatori dornici să împartă o sticlă de votcă ce muriseră înghețați. Votca era un impozit lichid, iar prețul creștea mereu. Se recunoștea că trei era numărul norocos pe o sticlă în termenii prudenței economice și ai efectului scontat. Era un exemplu perfect de comunism primitiv. Din partea opusă a copacilor tunși, umbroși, apăruseră lumini măturînd zăpada. În clipa următoare se iviră două mașini negre Volga. Cîțiva agenți KGB în civil fură conduși din mașina de un maior îndesat, viguros, pe nume Pribludă. Împreună, milițienii și cei din KGB băteau din picioare ca să se încălzească, împrăștiind dîre de abur. Pe șepci și pe gulere sclipeau cristale de gheață. Miliția — ramura de poliție a MAI — dirija circulația, vina bețivii și adună cadavrele. Comitetul pentru securitatea statului — KGB — era însărcinat cu responsabilități mai importante și mai subtile, urmărindu-i pe complotiștii, contrabandiștii, nemulțumiții din străinătate și din interior și, în timp ce agenții purtau uniformă, ei preferau hainele civile anonime. Maiorul Pribludă era plin de umor matinal, încîntat să atenueze animozitatea profesională care încorda relațiile între Miliția Poporului și Comitetul pentru securitatea statului, tot numai zîmbet pînă cînd îl recunoscu pe anchetator."  Citește mai puțin...