Pespectiva de nicăieri cu siguranță nu este un text gata digerat- drept pentru care Thomas Nagel nu este dispus să își trivializeze argumentul, degradându-i ascuțimea halucinantă în democrația numitorului comun, depersonalizat până la os, de dragul popularității.
Dimpotrivă, el nu doar că evita să camufleze ariditatea ascensiunii către obiectivitate, dar mizează totul pe atracția irezistibilă a dificultății. Recunoscând capacitatea indubitabilă a complexității de a incita intelectul, el supralicitează, părând adeseori ca urmărește să provoace, în mod deliberat cât mai multă zarvă între neuronii cititorului. Fără îndoială, această carte reprezintă un curs intensiv de înțelepțire.
