Datoria vietii noastre

Confraternitatea Universitatii noastre trebuie sa inteleaga viata ca o lupta pentru mai mult gand. Spontaneitate, originalitate, insufletire, spiritualizare a intregii noastre munci ordonate in viata. Iar spiritualizarea aceasta a vietii, valorificata dupa unitatea de masura suprema: etern valabilul uman, sa fie legea perpetua a deosebirii inertului de viu, animalicului de uman, naturalului de cultural, materialului de spiritual.
Citește tot rezumatul cărții Datoria vietii noastre...   Intru inceput era ratiunea suprema. Si ratiunea suprema era la Dumnezeu si Dumnezeu era ratiunea suprema. Socrate, Platon, Zenon, Ioan si Kant n-au putut gasi alta intelepciune decat aceasta. Dar in viata-spirit, in viata-nemurire e cuprinsa insasi legea de existenta a Cosmosului. Si ridicandu-ne din tarana care ne trage la dansa, proclamandu-ne una cu spiritul viu al Lumii, noi implinim comandamentul legii vietii pe pamant: de la subuman la om, de la om la Zeu.   Si toata puterea, latenta in natiunea noastra, de creare noua, de luminare a lumii cu o noua lumina are a fi fructificata de acest gand al sublimului. Din iubirea pentru ideea forta, din avantul catre idealul vietii biruitoare a mortii, se va naste singura forma, singura existenta concreta a supremei noastre culturi, care in trecerea mileniilor de viata umana sa dea nemurirea vietii spirituale, etern-valabile, si faptei geniului natiunii noastre. Si cum nimeni nu stie ziua si ceasul cand chiar popoarelor le e dat sa se savarseasca in viata trupului, e graba mare ca sufletul natiunii mele sa infloreasca deplin, inainte ca destinul sa uneasca din nou trupul ei cu natura mama din care cu milenii inainte s-a trezit la viata.   Desfa-ti dar aripile, suflet al natiunii mele, loveste cu ele puternic si larg aerul lumii de jos si ia-ti ca un vultur zborul in zarile senine si curate. De acolo ochii tai vor vedea, inca mai limpede, intreaga icoana a lumii si vietii, dar nu vei mai respira miasmele aducatoare de somn, inertie si moarte ale putreziciunii materiei care dospeste in adancuri. Si solitudinea calma a cerului te va reinvata olimpicul ritm constant al eternului, netulburat de moarte, al legilor vesnice dupa care traieste Infinitul, din care, ca lumina eterna, rasfranta in spatiile interastrale, se rasfrang in sufletul nostru Ideile, spiritul, viata. Citește mai puțin...