Epistole politice, reportaje, interviuri, editoriale din Expres (1990-1995) În 1989, românii au vrut un pariu pentru renaștere. Săraci și curați, îl puteau câștiga. Cornel Nistorescu a pariat și el, strigând în marele cor « libertate ! democrație ! dreptate ! ».
Citește tot rezumatul cărții Romani, vi se pregateste ceva! Cornel Nistorescu... O naivitate. Salvatorii crimei, actorii oficiali, răspundeau « coabitare ! împăcare ! consens ! ». Cu dinții strânși, un jurnalist a scris cinci ani în Expres despre mistificarea unei națiuni. În răspăr. O încleștare ce continuă și azi. « Vreau să spun că aici se află chiar drama acestei perioade. O dramă fără ieșire, o situație fără soluție. Mă întreb mereu : cum poate coexista Elisabeta Rizea cu Ion Iliescu sau cu Adrian Păunescu și Dan Marțian ? Nu este în asta o strâmbătate a firii ? Femeia aceea chinuită și rămasă tot nedreptățita trebuie să trăiască sub același soare cu rinocerii epocii de aur ! și ea tot călcată în picioare, și ei tot la putere, bine mersi, dictând legi, principii, și mustrând lumea cu botul lor rozaliu ! Adică dumneavoastră socotiți moral faptul că Adrian Păunescu stă sub aceeași cupolă cu Ion Diaconescu, unul venit din corul slugilor, celălalt venit din marea armată a întemnițaților pe nedrept ? Cum Dumnezeu ați putut crede că o coabitare e posibilă ? Cum nu v-ați dat seama că mersul pe sârmă printre cele două lumi va fi socotit slăbiciune de caracter ? O vreme am meditat îndelung la posibilitatea de a uita. Să renunțăm la toate rănile memoriei și să încercăm să construim ceva împreună. Să o luăm de la zero, încercând să abandonăm decontarea trecutului. Nu sună rău și mie mi se părea posibil, pentru că nu am fost printre cei care au suferit. Dar la puțin timp mi-am dat seama că nu am dreptul să cer nimănui un asemenea lucru. Nici nedreptățiților, nici profitorilor. Drept pentru care am decis să privesc lucrurile așa cum sunt, în fundătura tragică în care se afla, sperând că timpul le va scoate într-un fel sau altul. Atâta doar că eu trebuie să hotărăsc pentru mine. De care parte sunt ? » Din epistola politică « Înecatul dintre două bărci », Expres, nr. 11/1993

"Asa ceva n-am mai pățit : să ridic ochii, în 2013, dintr-un text scris la începutul anilor ’90 și să văd în jurul meu chiar viața de atunci derulându-se azi. Ba chiar azvârlindu-mi adesea în obraz, din politică și din media, din administrație și din instituții de forță, aceleași nume, cu aceleași CIP-uri, aceeași impertinentă, aceeași puținătate, sau clone perfecte ale acelor figuri. « Nu s-a schimbat nimic în România » nu e doar o vorbă spusă cu obidă, ci un ciomag care te lovește în moalele capului citind articolele lui Cornel Nistorescu din Expres. Mai mult : dacă vrei să știi ce trăiești în 2013, ai șanse mici să afli de la tenorii diverselor scene de azi ; în schimb, te lămurești fără greș din prestațiile celor de atunci, toate grosolane, violente, șmechere, temătoare de orice geană de adevăr. Dacă ar trebui să dau vreodată o declarație la poliție, aș scrie : « Îl cunosc pe Cornel Nistorescu de 32 de ani. » Factual, ar fi corect. Pe fond însă, inexact. Pentru că am început să-i citesc sistematic editorialele bine după anul 2000, când el se așezase deja oarecum contemplativ « la balcon » și părea să se fi specializat în panorame înțelepte ale zilei și în defrișări punctuale ale unor mari potlogarii. N-am știut că a fost o vreme – vremea Expres 1990-1995 – în care Cornel scria « din piață », lipit de spinarea slăbănoagă, cocoșată, batjocorită a unui popor abia ieșit din multilaterală închisoare comunistă. Când, în câteva rânduri în ultimii doi-trei ani, am tresărit la articolele lui sau la vorbele pe care le spunea la vreo televiziune, era, evident, pentru că se scoborâse iarăși « din balcon » ca să se ducă « în piață ». Nu e, desigur, întâmplător că la noi s-a menținut până azi tandemul piața-balcon inventat de conștiințele naționale pe la 1860 și că modernizarea a cunoscut mai multe frâne decât impulsuri. Un vast proces de măsluire îmbracă în molton aspre realități geopolitice, redactând rapoarte digerabile, ba chiar scrie din documente formale « un feliu de » istorie care nu folosește decât scribilor ei și unor șefi trecători. Cine vrea însă povestea autentică de după 1989 a neamului său chinuit o va găsi în bună măsură în cioburile de oglindă pe care unul că Nistorescu a avut inteligența și bună-credință necesare pentru a le instala « în piață » din prima clipă și apoi inspirația și bunul-simț de a le vizita în toate momentele de cumpănă. " Adina Keneres ClarObscur

Romani, vi se pregateste ceva! Cornel Nistorescu

Rezumat Romani, vi se pregateste ceva! Cornel Nistorescu - -

Aștepți momentul potrivit ca să cumperi Romani, vi se pregateste ceva! Cornel Nistorescu?