Mai mult de 10%. Unitatea verticala a creierului

Prin natura mea nu sunt un om de știință, în sensul clasic al cuvântului. Deși nu-mi este străină disciplina gândirii, deși pot fi riguros și atent la calitatea raționamentelor, mă simt constrâns de teritoriul limitat pe care se mișcă știința.
Citește tot rezumatul cărții Mai mult de 10%. Unitatea verticala a creierului... Am nevoie de spațiu. Sunt înclinat să trec dincolo de ceea ce este concret și măsurabil, îmi place să-mi imaginez, să fac legături neașteptate, să conectez lucruri și fenomene ce par a fi străine, să mă întreb „cum ar fi dacă?” Psihologia, cu zonele ei de necunoscut și mister, mă face să mă simt confortabil. Pot să emit ipoteze interesante, pot face presupuneri stimulative și incitante. Așa s-a născut, acum mai bine de doi ani, un proiect de cercetare. Așa s-a născut această carte. Aproape sigur, în același fel se va naște și următoarea. Mi-ar plăcea să știu în ce fel poate fi activat potențialul nostru neuronal, însă fără a-l brusca sau forță, adică fără violență, cu atât mai mult cu cât îl percep ca foarte sensibil și delicat. Aceasta este o călătorie de cunoaștere, ceva de genul unei ștafete. Îmi este tot mai clar că ceea ce am început vă rodi în timp, adică va antrena și alte generații. Cu alte cuvinte, copiii celor implicați în acest proiect de dezvoltare vor moșteni o parte din efectele lui și, poate, le vor duce mai departe. Nu am ales întâmplător să lucrez cu studenți și absolvenți ai Facultății de Psihologie din Universitatea București. Prin natura profesiei lor, când e înțeleasă în mod responsabil, sunt mai aproape de a se angaja într-un travaliu de analiză și dezvoltare personală, un tip de muncă în absența căreia evoluția nu prea are cum să fie echilibrată. Acest travaliu se realizează în cadrul școlii SPER, din care și eu fac parte. Cu toate acestea, proiectul nu se adresează exclusiv viitorilor specialiști în psihologie sau psihoterapie. Este suficient de accesibil pentru orice persoană care dorește sincer să-și împlinească potențialul și înțelege dificultatea acestui demers, fără o bună îndrumare și fără prezența hrănitoare și solidară a altor oameni. Celor care au acceptat să fie coechipieri în această aventură le mulțumesc în primul rând. Sunt mai mult de 100. Le mulțumesc și celor care s-au retras pe parcurs, din motive diverse. Le mulțumesc anticipat și celor care vor veni, fiecare la timpul lui. și nu aș putea încheia fără să le mulțumesc profesorilor Iolanda și Niculae Mitrofan, care mi-au asigurat condiții perfecte în cadrul Centrului de Dezvoltare Personală, Consiliere și Psihoterapie Experiențială al Universității București, m-au sprijinit asemenea unor părinți iubitori și au avut încredere în ideile mele uneori năzdrăvane. Procentul de 10% din titlul cărții este orientativ. Unii cercetători afirmă că folosim doar 2%, alții sunt mai optimiști în evaluări. Însă toți sunt de acord că utilizăm destul de puțin. Simbolic vorbind, 10% este limita actuală. și pentru a trece dincolo de ea, eu, autorul aparent al acestei cărți, am înțeles un lucru surprinzător. Am nevoie de tine.            Autorul 27 martie 2007