Erosonetele lui Giorgio Baffo sunt de o sinceritate dezarmantă. Mentor al lui Casanova, Baffo scrie într-un limbaj poetic picant, evocând imagini de un erotism pur. Sonetele palpită între copertele cărții ca într-un fierbinte festival al senzualității.
Guillaume Apollinaire este foarte ferm în privința lui Baffo, considerând că, fără el, „n‑am avea idee de decadența voluptuoasă a Serenissimei Republici. Prin el, cunoaștem viața sexuală a Veneției, cu serbări, cu oșterii, cu cazinouri, cu jocuri de noroc, cu dansatoare și cu călugărițe liberține”.
