Frederick Copleston oferă, în acest al doilea volum al impresionantei sale Istorii a filosofiei, o perspectivă cuprinzătoare, erudită și riguroasă asupra evoluției gândirii europene în perioada medievală, începând cu Părinții Bisericii și primii filosofi creștini Fericitul Augustin, Pseudo-Dionisie Areopagitul, Boethius și ajungând până la marii gânditori ai secolului al XIII-lea: Toma de Aquino și Duns Scotus.
"Poate fi vorba de o filosofie creștină a Evului Mediu și dacă da, în ce sens? Dacă filosofia este un domeniu legitim și autonom al cercetării și cunoașterii umane (autonomă în sensul că filosoful își are propria metodă și propriul obiect), s-ar părea că aceasta nu este și nu poate fi creștină. Ar fi absurd să se vorbească despre biologie creștină ori despre matematica creștină: biologul sau matematicianul poate fi creștin, dar nu și biologia ori matematica acestuia. La fel poate fi spus și despre filosof că este creștin, dar nu și despre filosofia sa." Frederick Copleston Istoria filosofiei este o lucrare monumentală, în 11 volume, inclusă ca titlu de referință în orice bibliografie academică de specialitate. Începând cu filosofia din Grecia și Roma antică, excursul analitic trece prin filosofia medievală, cea renascentistă, prin raționalism, empirismul englez, filosofia Luminilor, filosofia clasică germană, utilitarismul și filosofia analitică, pentru a ajunge la filosofia secolului XX. Cuprinzând deopotrivă curente și gânditori din toate epocile și spațiile culturale, această întreprindere masivă impresionează prin erudiție, deschidere, respingere a tabuurilor și înainte de toate printr-o admirabilă capacitate de a face inteligibile și cele mai abstracte sisteme de gândire. Frederick Charles Copleston s-a născut în 1906. A studiat științele umaniste la Oxford și s-a alăturat Ordinului iezuit în 1930. În 1939 este numit profesor de istorie a filosofiei la Heythrop College, iar între 1952 și 1965 e profesor de metafizică în cadrul Universității Gregoriene din Roma. În 1970, când London University incorporează Heythrop College, ajunge să fie primul director al acesteia, precum și profesor de istorie a filosofiei și decan al Facultății de teologie de la London University. Se retrage în 1974, când devine profesor onorific. Se stinge din viață din 1994.
