Dragi copii,
Probabil în casa voastră locuiește vreun animal:vreun
motan sau vreun câine.
Sau vreți mult ca părinții să
vă dăruiască un peștișor sau un papagal? Ce plăcut e să citești o
carte atunci când alături doarme ghemuit pe canapea un motan!
Împreună cu oamenii locuiesc de mult timp vacile și caprele,
iepurii de casă și gâștele. Nouă ne plac,avem grijă de ele
și ele ne răsplătesc prin gingășia lor. Pe acestea le numim animale
de casă.
– Dar ce păcat,veți spune,că nu poți să te împrietenești cu
un animal sălbatic! Iată de ce nu poți face o plimbare cu un leu
sau cu un tigru! De ce animalele sălbatice nu se înțeleg cu omul?
Da,acum nu se înțeleg,dar n-a fost întotdeauna așa.
Cândva,demult,Dumnezeu i-a creat pe primii oameni,pe
Adam și Eva,și ei au locuit în grădina Raiului printre pomi minunați
și verdeață. Alături de ei au locuit și animalele sălbatice.
Oamenii și animalele sălbatice trăiau prietenește,se înțelegeau.
Dar oamenii nu L-au ascultat pe Dumnezeu și s-a rupt această
prietenie. Nu mai era pace în sufletul omului și animalele sălbatice
au încetat să-l mai iubească și să-l asculte. Ele au fugit
de om. Animalele cele puternice sunt în vrăjmășie cu el,iar cele
slabe fug și se ascund. Numai animalele domestice,ca și înainte,
se supun omului.
– Dar la circ cum e? veți întreba. Că doar la circ animalele
sălbatice îl ascultă pe dresor! Ursul dansează și leul sare
prin cerc!
Da,așa este. Dar toate acestea fiarele nu le fac după voia
lor proprie. Ele au fost instruite mult timp pentru această,de
aceea arată obosite. Cu bucurie s-ar duce animalele sălbatice în
vizuinile lor și nu s-ar mai întoarce niciodată la circ.
– Dar oare n-au existat oameni de care să se apropie singure
animalele sălbatice,după voia lor,și să trăiască împreună
pașnic,că animalele de casă?
Astfel de oameni au existat. Aceștia au fost oameni sfinți,
creștini care au trăit cu multe secole în urmă. Ei răspândeau
bunătate și dragoste,de aceea se apropiau de ei nu numai oamenii,
ci și animalele sălbatice,chiar și cele mai fioroase. Și,
datorită dragostei și fericirii lor divine,animalele sălbatice deveneau
pașnice și blânde. Despre astfel de animale veți citi în
această carte.
Cuprins
Dragi copii... 5
Cuviosul Simeon Stâlpnicul
vindecă șarpele 7
Cioară înțeleaptă și leii devotați 9
Sfântul Vlasie
binecuvântează animalele 11
Animalele se închină
înaintea Sfântului Mucenic Neofit 13
Rândunelele ascultătoare 16
Sfântul Mamânt servește ostașii
cu lapte de capră sălbatică 18
Barca neobișnuită 20
Prietenia minunată 22
Minunile Sfântului Serafim 24
Starețul și ursul 28
Deasupra prăpastiei 32
Sfinții și animalele 38
Cuvântul Sfântului Silvestru 44
Corbul i-a adus Cuviosului Kuksa
o bucată de plăcintă 49
Suferințele Sfântului
Mucenic Zosima Pustnicul 52
Animale sălbatice mâncau
din mâinile Cuviosului Gherman din Alaska 56
Cuviosul Pavel din Obnorsk
hrănea animalele sălbatice 57
Sfântul Proroc Ilie 58
Sfântul Ioan Rusul 60
Sfinții Mucenici Flor și Lavru 62
Sfinții Spiridon al Trimitundei
și Vlăsie al Sevastiei 63
Cămila a vorbit cu grai omenesc
ca să apere cinstea Sfântului Damian 65
Sfântul Isihie a ajutat un bou 68
Părintele Ambrozie
a înviat un cal mort 72
Leul l-a păzit
pe Sfântul Chiriac 74
O leoaică nu s-a atins
de Cuviosul Malh 76
Leul s-a alintat pe lângă
Sfânta Muceniță Tatiana 78
Cerbii și măgarii
au ascultat de Sfântul Artemon 80