Din cuprins: ◊ Vedetele momentului: Mona Musca, Sorin Antohi, Traian Băsescu, Popescu Tăriceanu; ◊ Cât îl privește pe Noica, în afara câștigului paideic, rămân cu imaginea unui om care a învins sistemul; ◊ Scriitorii romi și politică în ultimii 17 ani; ◊ Despre universitate, studenți, jurnaliști și mass media; ◊ Ciclul de reportaje "România mea", realizat de Hurezeanu, ar trebui disecat în școlile de jurnalism, cu mult profit profesional și intelectual Lucrarea se alcătuiește dintr-o serie de conversații "spumoase" desfășurate între doi intelectuali conectați la unele dintre cele mai importante evenimente istorice, politice, sociale și culturale românești.
în acest sens, prezentul este mereu completat și luminat cu informații și opinii care provin din trecutul recent, astfel încît imaginea oferită să fie una cît mai coerentă, deși urmărește linia sinuoasă a dialogului liber. Subiectele abordate în interiorul cărții se desfășoară de la prezentarea vedetelor momentului: Mona Musca, Sorin Antohi, Traian Băsescu, Popescu Tăriceanu etc., la CNSAS, Ion Iliescu, regele Mihai, pînă la universitatea romînească, Constantin Noica, Papa Ioan Paul al II-lea etc. Titlul acestei cărți a fost ales de Liviu Antonesei. Mă gândisem, inițial, s-o numesc Românii, între Iliescu și Băsescu, deși mă incomoda folosirea în exces a etnonimului "românii" în articole, cărți ori cu prilejul diverselor luări de poziție. Cu Liviu Antonesei sunt prieten de aproape 30 de ani și am împărțit, cum se spune îndeobște, și bune și rele, în toată această vreme. Dar orice carte aduce (și) lucruri surprinzătoare, pe care nu le-am ascuns deloc în dialogul nostru. Nu am știut, până acum, că Liviu a votat, în 1990, cu Radu Câmpeanu, în vreme ce simpatia mea s-a îndreptat către Ion Rațiu. Apoi, veți vedea în paginile care urmează, opiniile nostre au fost de câteva ori divergente, cu toată amiciția care ne leagă. Cinci nume ne-au stârnit mai mult decât celelalte: Mircea Dinescu, Andrei Pleșu, Stelian Tănase, Gabriel Liiceanu și Constantin Simirad. în privința lui Constantin Simirad, care ne-a fost multă vreme apropiat amândurora, spre uimirea mea, Liviu Antonesei nu a dorit să răspundă la nici o provocare. Dorin Popa
