Mama Prostilor E Mereu Gravida

Din cuprins: - Rusaliile și Sfântul Duh la Bruxelles; - Băsescu și puterea ocultă a flăcării violet; - Crăciunitele sexy; - Sfântul Valentin. De la iubirea de Dumnezeu la vibratoarele superexcitante; - Avatar și reactivarea religiozității cosmice; - Anul 2012 sfârșitul lumii? - Noul cod al lui Dan Brown: Simbolul pierdut; - Filosofii creațiile de lux ale școlii de tâmpiți? - Creierul "un organ oarecum indispensabil capului"; - Universitarul roman un "negru" pe plantație? Cartea de față cuprinde editorialele publicate de autor în cotidianul Ziua de Iași, în intervalul noiembrie 2008 - ianuarie 2010.
Citește tot rezumatul cărții Mama Prostilor E Mereu Gravida... Nicu Gavriluța observă foarte bine cum în peisajul comun și aparent insignifiant al vieții noastre cotidiene irump forme derivate (ca să nu spun decăzute) ale sacrului. Se impun fantasme și simbolisme noi, unele chiar stranii, legate de acele sărbători laice care angajează omul mai ales în "saturnalii" domestice, spectacole și petreceri în piață, shopping până la epuizare și show-uri pe ritmuri pop, cadouri swarovski și un vacarm popular organizat până în cele mai mici detalii. Se adaugă acestui peisaj prezența unor idoli de o săptămână și a unor vip-uri de o noapte, "crăciunițe sexy", profeți de mahala, lideri apăruți oarecum din neant și vizionări ieftini ai balamucului general. Există în continuare o foame uriașă de ocult și fantastic, o nevoie elementară de a seduce și de a fi sedus, forme noi ale fricii colective, spaime ce nasc plăceri ascunse, ritualuri laice ivite în spațiul unei istorii deschise și cosmopolite. Mai mult decât atât, există astăzi destule forme ale prostiei, unele din ele acceptate ca absolut normale și aduse treptat în stadii aproape instituționalizate. La acestea din urmă autorul se oprește destul de mult, din motive cĂ¢t se poate de serioase, O tipologie a prostiei colective, în lumea de astăzi, devine astfel posibilă și, probabil, utilă, în măsura în care mai putem crede într-o terapeutică socială a ei. Însă toate acestea, cum am încercat să spun mai sus, reprezintă pentru autorul cărții simptome ale unei patologii care se cere bine descrisă. De altfel, cartea de față se subintitulează Sociologia patologiilor cotidiene. Mai mult chiar, fiecare din cele 4 secțiuni în care este delimitată are în vedere o specie distinctă de patologie cotidiană: patologia vieții politice, cea a sacrului, patologia vieții religioase și cea socială ca atare. Concluzia este una singură: " mama proștilor e mereu gravidă "! Ștefan Afloroaei Citește mai puțin...