Din cuprins: Geneza Relațiilor Publice și a publicitații comerciale; Tipuri de putere care se manifestă într-o organizație; Publicul relevant și releele organizaționale; Relațiile dintre organizație și mediu; Imaginea instituțională în societatea informațională.
Privirea sociologică pe care am aplicat-o are avantajul de a contura, ca un fel de ecografie, profilul elementelor care pot fi interconectate, într-un corp (us) de practici care iau forma unor scheme sau „figuri“ de comunicare. (...) În privința comunicării interne (pe care am numit-o, insistent, astfel, și nu prin sintagma derutantă de „RP interne“), am utilizat o grilă de analiză care a revelat feluritele jocuri de putere din interiorul unei organizații, care fac din aceasta un sistem de acțiune concret. Principalul efect teoretic al acestei analize apare în tratarea conceptului de cultură organizațională, care nu mai poate descrie un artefact al conducerii și al specialiștilor în RP, ci un construct socio-cultural edificat, pe de o parte, din experiențele anterioare ale membrilor și, pe de altă parte, prin utilizarea de către membri a resurselor de putere specifice organizației, cu scopul de a-și demarca o poziție cât mai avantajoasă în cadrul acesteia. În comunicarea externă, am luat în considerare organizația ca entitate care încearcă să controleze reacțiile actorilor relevanți (grupuri mai mult sau mai puțin instituționalizate) din mediul în care apare, în primul rând ca imagine.
