În lucrarea sa, care a câștigat premiul Pulitzer în 1981, Robert K. Massie prezintă detaliat viața acestui captivant personaj istoric și evidențiază evenimentele cruciale care au transformat un băiat într-o legendă, inclusiv călătoriile sale incognito prin Europa, curiozitatea sa de nepotolit față de obiceiurile occidentale, obsesia pentru mare și constituirea măreței flote rusești, modul în care a creat o armată de neînvins și relațiile sale cu cei pe care i-a iubit cel mai mult: Ecaterina, iubita să tandră, și Mensikov, prințul fermecător și lipsit de scrupule care a ajuns la putere prin intermediul prieteniei cu Petru.
Un loc special în carte îl ocupă relația dificilă a lui Petru cu fiul sau Aleksei, care a fost judecat și condamnat la moarte în 1718.
Autorul nu neglijează nici viața politică, socială, culturală și religioasă din Rusia pe parcursul jumătății secunde a secolului al XVII-lea și primei părți a secolului al XVIII-lea. Astfel, Massie își conduce cititorii în lumea rusească medievală și premodernă schimbată iremediabil, uneori în mod violent, de reformele inițiate de monarhul autocrat Petru cel Mare. Fie că sunt schimbări care au afectat în primul rând individul, precum obligativitatea tăierii bărbilor, sau inițiative care au vizat consolidarea forței statului, de exemplu, înființarea marinei rusești și a Sankt-Petersburgului, reorganizarea administrativă inspirată de modelul occidental, toate acestea au transformat Rusia medievală într-un stat modern. În același timp, multe dintre reformele din timpul lui Petru au avut o influență îndelungată asupra societății rusești.
Cartea lui Massie nu oferă doar o perspectivă internă a societății rusești, ci urmărește și acțiunile lui Petru în planul politicii externe, la nivel european sau chiar global. Astfel, două dintre cele cinci secțiuni ale lucrării se ocupă de relațiile Rusiei cu celelalte state europene. Poate cel mai important conflict din timpul domniei lui Petru a fost cel împotriva Suediei. În urma Marelui Război Nordic (1700-1721), Rusia a obținut o serie de teritorii (Estonia, Livonia și Ingria). Totodată, deznodământul acestui lung război a însemnat și ascensiunea Rusiei la rangul de putere continentală. Pe plan militar, însă, domnia lui Petru nu a fost scutită de eșecuri. Campania țarului din Moldova, pornită împotriva Imperiului Otoman, s-a terminat prin înfrângerea de la Stănilești (1711).
Nu de puține ori, autorul american îi aduce în prim-plan pe actorii politici importanți din Europa sfârșitului secolului al XVIII-lea și începutului secolului al XVIII-lea. Regi, comandanți militari, nobili, toți sunt prezentați cititorilor, care pot astfel înțelege mai bine acțiunile sau atitudinile lor. Țarul Aleksei, tatăl lui Petru, Ludovic al XIV-lea, Wilhelm de Orania, Carol al XII-lea, Augustus de Saxonia, ducele de Marlborough, prințul Eugeniu de Savoia sau feldmareșalul Rehnskiold se numără printre figurile ilustre descrise de Massie.
De regulă, atunci când analizează anumite perioade, istoricii pun accentul pe rolul proceselor și al fenomenelor de lungă durată, lăsând cumva în umbră personalitățile excepționale. Tocmai pentru a sugera impactul lui Petru cel Mare asupra istoriei Rusiei, în special, putem face apel la istoria contrafactuală și să ne întrebăm: Cum ar fi arătat Rusia contemporană dacă n-ar fi existat Petru cel Mare?
