Prof. univ. dr. ION CRAIOVAN este licențiat în drept, licențiat în filosofie și doctor în drept al Universității din București. În calitate de universitar a desfășurat activități didactice la Academia de Poliție, Universitatea Ecologică și la alte instituții de învățământ juridic.
A deținut funcțiile didactice de decan și rector al Universității „George Barițiu” din Brașov, fiind în prezent rector onorific al acestei universități și cercetător științific onorific al Institutului de cercetări juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. A publicat mai multe lucrări, între care: „Finalitățile dreptului” (1995); „Doctrina juridică” (1999); „Prin labirintul juridic” (2009 - Premiul „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române), „Filosofia dreptului sau dreptul ca filosofie” (2010 - Premiul „Mircea Djuvara” al Asociației Juriștilor din România) - ș.a. Pentru activitatea didactică desfășurată a fost distins, în anul 2004, cu Ordinul „Meritul pentru învățământ” în grad de Cavaler. În calitate de membru al „Asociației de Filosofie a Dreptului și Filosofie socială” a participat la Congresele mondiale ale acestui forum, unde a prezentat comunicări științifice: Islanda (1993); Italia (1995); Argentina (1997); S.U.A. (1999); Suedia (2003); Spania (2005); Polonia (2007), China (2009), Germania (2011), Brazilia (2013) ș.a. Lucrarea Tratat de teoria generală a dreptului. Ediția a III-a, revăzută și adăugită abordează vocația teoriei generale a dreptului de a configura planul atât de dificil, dar necesar, al generalității și integralității dreptului, în care dreptul este studiat pentru a-i desprinde conceptele fundamentale, principiile, legitățile, ipostazele sale complexe, de a fi condiție inerentă vieții sociale, fapt de cultură și civilizație, expresie a gândirii juridice, sistem normativ specific, entitate în lumea valorilor sau fapt contemporan. Ediția de față, a III-a, valorifică unele lucrări de referință apărute în ultimii ani, cu impact major asupra viziunii generale asupra dreptului, problematica Congreselor mondiale recente de filosofia dreptului, prevederile noilor coduri românești, fără suprimarea doctrinei tradiționale care evocă „straturile geologice ale cunoașterii juridice”, evoluțiile și avatarurile gândirii juridice, fără de care spiritul dreptului nu poate fi înțeles. Sintagma „teoria generală a dreptului” rămâne mereu deschisă și în devenire, supusă abordărilor multiple, criticii și controversei, dar mereu perfectibilă, ca și dreptul însuși.
