Ierburi Si Frunze In Peste 100 De Retete

Când vorbim despre „ierburi“ sau legumele cu frunze, ne gândim imediat la diverse soiuri de lăptucă, spanac sau stevie. Dar aici se încadrează o mare varietate de plante comestibile, atât cultivate, cât și sălbatice, pe care ar fi bine să le cunoaștem și să le folosim mai des în bucătărie.
Citește tot rezumatul cărții Ierburi Si Frunze In Peste 100 De Retete... Pe unele dintre ele o să le descoperi pentru prima dată, în timp ce altele fac parte de mult timp din arsenalul tău gastronomic. Toate au însă un numitor comun, și anume faptul că sunt foarte bogate în vitamine, și fibre. De aceea am adunat aici cele mai gustoase rețete care au ca ingrediente urzici, leurda, unțișor, lobodă, măcriș, stevie, podbal, spanac, mangold, lăptuci, varza albă, roșie, kale, varză de Bruxelles, cicoare, andive, rucola (adică voinicică, pe numele ei românesc) ș.a.  Fiecare dintre aceste plante este descrisă, ilustrată și gătită doar pentru tine. Tot ce trebuie să faci este să te hotărăști care este cea mai potrivită gustului tău, s-o culegi și să te bucuri de un preparat delicios și sănătos totodată. Fragment din carte: "În această carte nu am abordat plantele aromatice și condimentare, ci doar pe cele folosite ca bază pentru preparatele culinare. În continuare, puteți citi descrierea sumară, însoțită adesea de istoria originii. Leurda (Allium ursinum) Leurda este o plantă care poate atinge înălțimea de 30-50 cm, cu frunze lungi, de un verde deschis și cu flori albe, în formă de stea. Răspândește un puternic miros de usturoi. Crește în zone umbroase și relativ umede, în adevărate colonii, care pot fi depistate de la distanță datorită mirosului ,specific de usturoi. Este originară din Asia, răspîndindu-se de-a lungul timpului în toată lumea. Există dovezi ale consumului ei în situri arheologice din neolitic, celții și popoarele germanice folosindu-o mai târziu ca plantă purificatoare. În Evul Mediu, planta era considerată ca având proprietăți superioare usturoiului, fiind introdusă în numeroase leacuri medicinale ale timpului. De asemenea, era socotită plantă magică, asociată magiei albe: se aruncau frunze de leurda în apele râurilor pentru a le purifica sau era purtată de femeile însărcinate pentru a proteja pruncul nenăscut.  Denumirea latină (Allium Ursinum — usturoiul urșilor) i-a fost atribuită în urma observațiilor popoarelor din nordul Europei, conform cărora urșii ieșiți din hibernare o consurnau din belșug pentru a se revigora după îndefungată perioadă de inactivitate metabolică. [...] Este foarte bogată în uleiuri esențiale, provitamina A și vitamina C, săruri minerale de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru, precum și un, antimicrobian foarte puternic, adevărat antibiotic natural. Se folosesc, de regulă,frunzele proaspăt culese, deoarece acestea își pierd din gust și proprietăți dacă se ofilesc. De asemenea, mai por fi folosite rădăcinile și mugurii atât în realizarea unor preparate culinare deosebite, cât și pentru diverse remedii naturiste. Poate fi pusă în salate, în combinație cu salată verde, frunze de păpădie și spanac, iar în supe și ciorbe poate fi asociată cu urzicile, ștevia, spanacul. Se pot face sandvișuri cu unt și leurda amestecată cu pătrunjel, tocate mărunt. " Citește mai puțin...