Acest scriitor, deja îndrăgit în România, ne propune o temă deosebită, aceea a găsirii liniștii noastre interioare, prin trăire într-o permanentă rugăciune și meditație, printr-o stare de înaltă spiritualitate, pe care o găsim în „mănăstirea fără ziduri“ pe care o avem cu toții înlăuntrul nostru.
Autorul ne arată că ne putem găsi liniștea și pacea în noi înșine, chiar dacă trăim în zgomotul și agitația vieții de zi cu zi. Cartea este un eseu deosebit de profund, care ne aduce liniște și bucurie, prin însăși lectura lui. „Fiecare dintre noi ascunde în el o latură care este un călugăr sau un mistic. Tânjim după o pace desăvârșită, dar ne trăim viața foarte departe de mănăstirile tradiționale - mulți dintre noi nu ar dori să renunțe la libertatea personală și spirituală, pentru a se alătura vieții monastice. Căutăm întregirea, dar ne dăm seama că întregirea nu este posibilă fără sacralitate. Viața sacră își are rădăcinile în singurătate, în timpul pe care ni-l facem pentru a stabili o relație cu viața noastră interioară - într-un cadru asemănător celui pe care l-ar oferi o mănăstire. Această carte i se adresează călugărului sau misticului din noi. Ea ne proclamă locul din tăcerea sacră a singurătății și meditației, arătându-ne câte ocazii de a trăi pe deplin în lume ne oferă viața zilnică, ca și cum ea ar fi o sfântă mănăstire, în care învățăm să trăim între granițele vieții de fiecare zi, dar și în spiritul ei și să ne prețuim latura cea mai umană, ca pe o cale de explorare a divinului. Aici întâlnim o lume evident accesibilă pentru noi, o lume plină de însuși darul tăcerii sacre din mănăstirea fără ziduri.“ - Bruce Davis, Mănăstire fără ziduri
